2 intrări

19 definiții

electrizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: electriza] 1-3 Electrizare (1-3).

electrizat2, ~ă a [At: STAMATI, F. 116/24 / Pl: ~ați, ~e / E: electriza] 1 (D. unele corpuri) Care a fost supus electrizării (1). 2 (D. unele corpuri) Încărcat cu electricitate (1). 3 (Fig) Asupra căruia a fost produsă o impresie puternică și bruscă Si: animat, entuziasmat, fascinat, însuflețit.

ELECTRIZÁT, -Ă, electrizați, -te, adj. 1. (Despre unele corpuri) Care a fost supus electrizării. 2. Fig. Asupra căruia a fost produsă o impresie puternică și bruscă. – V. electriza.

ELECTRIZÁT, -Ă, electrizați, -te, adj. 1. (Despre unele corpuri) Care a fost supus electrizării. 2. Fig. Asupra căruia a fost produsă o impresie puternică și bruscă. – V. electriza.

ELECTRIZÁT, -Ă, electrizați, -te, adj. 1. În stare de electrizare. 2. Fig. Înflăcărat, entuziasmat. Pe loc ambele cete aprins electrizate Scot paloșele-n soare c-un freamăt de oțel. ALECSANDRI, P. III 227.

electriza vt [At: HELIADE, F. 11/3 / V: (înv) ~isi (Pzi: ~sesc) (îvr) ~izi (Pzi: ~zesc) / Pzi: ~zez / E: fr électriser] 1 A face, prin diverse procedee, să funcționeze pe baza curentului electric (10). 2 A încărca cu electricitate (1). 3 (Fig) A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă Si: a anima, a entuziasma, a fascina, a înflăcăra, a însufleți.

ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă; a entuziasma, a înflăcăra, a anima. – Din fr. électriser.

ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă; a entuziasma, a înflăcăra, a anima. – Din fr. électriser.

ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta o sarcină electrică în unele corpuri, prin frecare, contact cu alt corp, încălzire, acțiuni chimice sau inducție. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă; a entuziasma, a înflăcăra. O electrizase, mai ales, ritmul bizar al pașilor cu pintenii sunînd ca niște clopoței. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 205.

electrizá (a ~) vb., ind. prez. 3 electrizeáză

electrizá vb., ind. prez. 1 sg. electrizéz, 3 sg. și pl. electrizeáză

ELECTRIZÁ vb. I. tr. 1. A dezvolta, a produce într-un corp fenomene electrice. 2. (Fig.) A înflăcăra, a entuziasma, a anima. [< fr. électriser].

ELECTRIZÁ vb. tr. I. a dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. (fig.) a înflăcăra, a entuziasma, a anima. (< fr. électriser)

A ELECTRIZÁ ~éz tranz. 1) (corpuri) A încărca cu electricitate; a prevedea cu sarcină electrică. 2) fig. (persoane) A face să se electrizeze; a anima; a înflăcăra; a însufleți; a ambala; a entuziasma. [Sil. e-lec-tri-za] /<fr. électriser

A SE ELECTRIZÁ mă ~éz intranz. 1) A căpăta sarcină electrică. 2) fig. A fi cuprins de elan; a se anima; a se înflăcăra; a se entuziasma; a se însufleți; a se antrena; a se ambala. /<fr. électriser

electrizà v. 1. a încărca cu electricitate, a da unui corp proprietățile electrice ; 2. fig. a excita peste măsură, a face o impresiune vie și profundă: a electriza o adunare.

*electrizéz v. tr. (d. electric). Încarc cu electricitate. Fig. Însuflețesc, entuziazmez: a electriza o adunare.

Intrare: electriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • electriza
  • electrizare
  • electrizat
  • electrizatu‑
  • electrizând
  • electrizându‑
singular plural
  • electrizea
  • electrizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • electrizez
(să)
  • electrizez
  • electrizam
  • electrizai
  • electrizasem
a II-a (tu)
  • electrizezi
(să)
  • electrizezi
  • electrizai
  • electrizași
  • electrizaseși
a III-a (el, ea)
  • electrizea
(să)
  • electrizeze
  • electriza
  • electriză
  • electrizase
plural I (noi)
  • electrizăm
(să)
  • electrizăm
  • electrizam
  • electrizarăm
  • electrizaserăm
  • electrizasem
a II-a (voi)
  • electrizați
(să)
  • electrizați
  • electrizați
  • electrizarăți
  • electrizaserăți
  • electrizaseți
a III-a (ei, ele)
  • electrizea
(să)
  • electrizeze
  • electrizau
  • electriza
  • electrizaseră
electrisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • electrizi
  • electrizire
  • electrizit
  • electrizind
singular plural
  • electrizește
  • electriziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • electrizesc
(să)
  • electrizesc
  • electrizeam
  • electrizii
  • electrizisem
a II-a (tu)
  • electrizești
(să)
  • electrizești
  • electrizeai
  • electriziși
  • electriziseși
a III-a (el, ea)
  • electrizește
(să)
  • electrizească
  • electrizea
  • electrizi
  • electrizise
plural I (noi)
  • electrizim
(să)
  • electrizim
  • electrizeam
  • electrizirăm
  • electriziserăm
  • electrizisem
a II-a (voi)
  • electriziți
(să)
  • electriziți
  • electrizeați
  • electrizirăți
  • electriziserăți
  • electriziseți
a III-a (ei, ele)
  • electrizesc
(să)
  • electrizească
  • electrizeau
  • electrizi
  • electriziseră
Intrare: electrizat
electrizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electrizat
  • electrizatul
  • electrizatu‑
  • electriza
  • electrizata
plural
  • electrizați
  • electrizații
  • electrizate
  • electrizatele
genitiv-dativ singular
  • electrizat
  • electrizatului
  • electrizate
  • electrizatei
plural
  • electrizați
  • electrizaților
  • electrizate
  • electrizatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)