2 intrări

15 definiții

ELECTRIZÁT, -Ă, electrizați, -te, adj. 1. (Despre unele corpuri) Care a fost supus electrizării. 2. Fig. Asupra căruia a fost produsă o impresie puternică și bruscă. – V. electriza.

ELECTRIZÁT, -Ă, electrizați, -te, adj. 1. (Despre unele corpuri) Care a fost supus electrizării. 2. Fig. Asupra căruia a fost produsă o impresie puternică și bruscă. – V. electriza.

ELECTRIZÁT, -Ă, electrizați, -te, adj. 1. În stare de electrizare. 2. Fig. Înflăcărat, entuziasmat. Pe loc ambele cete aprins electrizate Scot paloșele-n soare c-un freamăt de oțel. ALECSANDRI, P. III 227.

ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă; a entuziasma, a înflăcăra, a anima. – Din fr. électriser.

ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă; a entuziasma, a înflăcăra, a anima. – Din fr. électriser.

ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta o sarcină electrică în unele corpuri, prin frecare, contact cu alt corp, încălzire, acțiuni chimice sau inducție. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă; a entuziasma, a înflăcăra. O electrizase, mai ales, ritmul bizar al pașilor cu pintenii sunînd ca niște clopoței. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 205.

electrizá (a ~) vb., ind. prez. 3 electrizeáză

electrizá vb., ind. prez. 1 sg. electrizéz, 3 sg. și pl. electrizeáză

ELECTRIZARE PRIN INFLUÉNȚĂ s. (FIZ.) inducție electrostatică.

ELECTRIZÁ vb. I. tr. 1. A dezvolta, a produce într-un corp fenomene electrice. 2. (Fig.) A înflăcăra, a entuziasma, a anima. [< fr. électriser].

ELECTRIZÁ vb. tr. I. a dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. (fig.) a înflăcăra, a entuziasma, a anima. (< fr. électriser)

A ELECTRIZÁ ~éz tranz. 1) (corpuri) A încărca cu electricitate; a prevedea cu sarcină electrică. 2) fig. (persoane) A face să se electrizeze; a anima; a înflăcăra; a însufleți; a ambala; a entuziasma. [Sil. e-lec-tri-za] /<fr. électriser

A SE ELECTRIZÁ mă ~éz intranz. 1) A căpăta sarcină electrică. 2) fig. A fi cuprins de elan; a se anima; a se înflăcăra; a se entuziasma; a se însufleți; a se antrena; a se ambala. /<fr. électriser

electrizà v. 1. a încărca cu electricitate, a da unui corp proprietățile electrice ; 2. fig. a excita peste măsură, a face o impresiune vie și profundă: a electriza o adunare.

*electrizéz v. tr. (d. electric). Încarc cu electricitate. Fig. Însuflețesc, entuziazmez: a electriza o adunare.

Intrare: electriza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) electriza electrizare electrizat electrizând singular plural
electrizea electrizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) electrizez (să) electrizez electrizam electrizai electrizasem
a II-a (tu) electrizezi (să) electrizezi electrizai electrizași electrizaseși
a III-a (el, ea) electrizea (să) electrizeze electriza electriză electrizase
plural I (noi) electrizăm (să) electrizăm electrizam electrizarăm electrizaserăm, electrizasem*
a II-a (voi) electrizați (să) electrizați electrizați electrizarăți electrizaserăți, electrizaseți*
a III-a (ei, ele) electrizea (să) electrizeze electrizau electriza electrizaseră
Intrare: electrizat
electrizat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular electrizat electrizatul electriza electrizata
plural electrizați electrizații electrizate electrizatele
genitiv-dativ singular electrizat electrizatului electrizate electrizatei
plural electrizați electrizaților electrizate electrizatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)