8 definiții pentru elastomer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELASTOMÉR, elastomeri, s. m. Polimer sintetic cu proprietăți plastice și elastice asemănătoare cu ale cauciucului natural. – Din fr. élastomère.

ELASTOMÉR, elastomeri, s. m. Polimer sintetic cu proprietăți plastice și elastice asemănătoare cu ale cauciucului natural. – Din fr. élastomère.

elastomer sm [At: LTR2 / Pl: ~i / E: fr élastomère] Substanță naturală sau sintetică cu proprietăți plastice și elastice asemănătoare cu ale cauciucului natural.

ELASTOMÉR s.m. Substanță naturală sau sintetică prezentând proprietăți elastice și putând servi drept cauciuc artificial. [< fr. élastomère].

ELASTOMÉR s. m. polimer sintetic prezentând proprietăți elastice și plastice asemănătoare cu cele ale cauciucului natural. (< fr. élastomère)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

elastomér s. m., pl. elastoméri

elastomér s. m., pl. elastoméri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ELASTO- „elasticitate, fibre elastice”. ◊ gr. elastes „care se întinde” > fr. élasto-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. elasto-.~mer (v. -mer), s. m., polimer sintetic cu proprietăți plastice și elastice asemănătoare cauciucului natural; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurarea elasticității unor corpuri; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat folosit în panificație pentru determinarea gradului de elasticitate a glutenului; ~patie (v. -patie), s. f., deficiență a țesutului elastic; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură a fibrelor țesutului elastic; ~tonometrie (v. tono-, v. -metrie1), s. f., metodă de măsurare a tensiunii intraoculare.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ELASTOMÉRI (< fr. {i}) s. m. pl. (CHIM.) Polimeri sintetici cu proprietăți înalt elastice, asemănătoare cu ale cauciucului natural (ex. cauciucurile sintetice, polimerii plastifiați și mulți produși anorganici, printre care sulful elastic, seleniul elastic etc.).

Intrare: elastomer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elastomer
  • elastomerul
  • elastomeru‑
plural
  • elastomeri
  • elastomerii
genitiv-dativ singular
  • elastomer
  • elastomerului
plural
  • elastomeri
  • elastomerilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

elastomer

  • 1. Polimer sintetic cu proprietăți plastice și elastice asemănătoare cu ale cauciucului natural.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: