6 definiții pentru elansa

ELANSÁ, elansez, vb. I. Refl. (Livr.) A se avânta, a se repezi. – Din fr. élancer.

ELANSÁ, elansez, vb. I. Refl. (Livr.) A se avânta, a se repezi. – Din fr. élancer.

!elansá (a se ~) (livr.) vb. refl., ind. prez. 3 se elanseáză

elansá vb., ind. prez. 1 sg. elanséz, 3 sg. și pl. elanseáză

ELANSÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A se avânta, a se repezi. [< fr. élancer].

ELANSÁ vb. I. refl. a se avânta, a năzui (spre). II. tr. (mar.) a ~ etrava = a construi etrava (la veliere), astfel încât să aibă o înclinare spre înainte, conferind zveltețe. (< fr. élancer)

Intrare: elansa
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) elansa elansare elansat elansând singular plural
elansea elansați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) elansez (să) elansez elansam elansai elansasem
a II-a (tu) elansezi (să) elansezi elansai elansași elansaseși
a III-a (el, ea) elansea (să) elanseze elansa elansă elansase
plural I (noi) elansăm (să) elansăm elansam elansarăm elansaserăm, elansasem*
a II-a (voi) elansați (să) elansați elansați elansarăți elansaserăți, elansaseți*
a III-a (ei, ele) elansea (să) elanseze elansau elansa elansaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)