12 definiții pentru elabora

ELABORÁ, elaborez, vb. I. Tranz. 1. A realiza, a da o formă definitivă unei idei, unei doctrine, unui text de lege etc.; a alcătui1, a întocmi; p. ext. a redacta. 2. A efectua operațiile necesare pentru extragerea de metale din minereuri sau pentru obținerea unor aliaje în stare topită în vederea turnării lor. – Din fr. élaborer, lat. elaborare.

ELABORÁ, elaborez, vb. I. Tranz. 1. A realiza, a da o formă definitivă unei idei, unei doctrine, unui text de lege etc.; a alcătui1, a întocmi; p. ext. a redacta. 2. A efectua operațiile necesare pentru extragerea de metale din minereuri sau pentru obținerea unor aliaje în stare topită în vederea turnării lor. – Din fr. élaborer, lat. elaborare.

ELABORÁ, elaborez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la idei, doctrine, texte literare, juridice etc.) A da o formă definitivă pe baza unor elemente nesistematizate de mai înainte; a formula. V. crea, redacta. Statul sovietic a elaborat mărețele planuri cincinale. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2538. 2. A efectua operațiile necesare pentru obținerea industrială a unui aliaj.

elaborá (a ~) vb., ind. prez. 3 elaboreáză

elaborá vb., ind. prez. 1 sg. elaboréz, 3 sg. și pl. elaboreáză

ELABORÁ vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. inventa. 4. v. emite.

ELABORÁ vb. I. tr. 1. A formula, a da o formă definitivă unei idei, unui text, unei opere etc.; a crea. 2. A prepara, a lucra; a face anumite modificări. [< fr. élaborer, it., lat. elaborare].

ELABORÁ vb. tr. 1. a crea, a redacta o operă, un text etc. 2. a efectua operațiile necesare pentru obținerea unui metal, a unui aliaj. (< fr. élaborer, lat. elaborare)

A ELABORÁ ~éz tranz. 1) (planuri, idei, texte, opere etc.) A face să ia ființă și să capete formă definitivă; a alcătui; a întocmi. 2) (legi, decrete) A pune în vigoare în mod oficial; a emite. 3) (aliaje, oțel) A obține ca urmare a efectuării unor operații speciale. /<fr. élaborer, lat. elaborare

elaborà v. 1. a face să sufere o transformare: stomacul elaborează alimentele; 2. fig. a prepara cu îngrijire: a elabora un proiect de lege.

*elaboréz v. tr. (lat. elabóro, -áre, a lucra, d. labor, muncă). Prepar un product pintr'o [!] muncă ascunsă: stomahu [!] elaborează alimentele. Fig. Elaborez un proĭect de lege, îl daŭ gata lucrat în întregime.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ELABORÁ vb. 1. a alcătui, a compune, a crea, a întocmi, a realiza, a redacta, a scrie, (înv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A ~ o operă valoroasă.) 2. a alcătui, a compune, a concepe, a face, a formula, a întocmi, a redacta. (Raportul a fost ~ de o comisie.) 3. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a náște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 4. a emite, a enunța, a expune, a formula. (A ~ noua lui teorie asupra...)

Intrare: elabora
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) elabora elaborare elaborat elaborând singular plural
elaborea elaborați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) elaborez (să) elaborez elaboram elaborai elaborasem
a II-a (tu) elaborezi (să) elaborezi elaborai elaborași elaboraseși
a III-a (el, ea) elaborea (să) elaboreze elabora elaboră elaborase
plural I (noi) elaborăm (să) elaborăm elaboram elaborarăm elaboraserăm, elaborasem*
a II-a (voi) elaborați (să) elaborați elaborați elaborarăți elaboraserăți, elaboraseți*
a III-a (ei, ele) elaborea (să) elaboreze elaborau elabora elaboraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)