13 definiții pentru egotism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EGOTÍSM s. n. Atitudine individualistă care provine din acordarea unei importanțe exagerate propriei persoane. – Din fr. égotisme.

EGOTÍSM s. n. Atitudine individualistă care provine din acordarea unei importanțe exagerate propriei persoane. – Din fr. égotisme.

egotísm sn [At: LM / Pl: ~e / E: fr égotisme] 1 Tendință de supraapreciere a propriei individualități Si: (rar) egolatrie (2). 2 Preocupare exagerată pentru propria persoană Si: egocentrism, narcisism. 3 Tendință a unui scriitor de a face o analiză excesivă a personalității sale psihice și morale într-o operă literară.

EGOTÍSM s. n. Atitudine individualistă care provine din acordarea unei importanțe exagerate propriei persoane. Egotismul este o limitare. IBRĂILEANU, S. 201.

EGOTÍSM s.n. Purtare, atitudine caracterizată prin acordarea unei importanțe exagerate propriei individualități, propriei persoane. ♦ Cult al propriului eu; egolatrie, egocentrism. ♦ (La Stendhal) Studiu detaliat efectuat de un scriitor asupra propriei individualități. [< fr. égotisme, it. egotismo, cf. lat. ego – eu].

EGOTÍSM s. n. cult al propriului eu; egolatrie, egocentrism. ◊ (la Stendhal) studiu detaliat efectuat de un scriitor asupra propriei individualități. (< fr. égotisme)

EGOTÍSM n. Părere exagerată despre propria persoană, despre meritele și acțiunile proprii. /<fr. égotisme

egotism n. sentiment exagerat de propria-i persoană.

*egotízm n. (lat. égo, eŭ). Particularitatea de a fi egotist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

egotísm (supraapreciere a propriei persoane) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EGOTÍSM s. v. egocentrism.

EGOTISM s. egocentrism, egolatrie. (~ unei persoane.)

Intrare: egotism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • egotism
  • egotismul
  • egotismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • egotism
  • egotismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

egotism

  • 1. Atitudine individualistă care provine din acordarea unei importanțe exagerate propriei persoane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: egocentrism egolatrie antonime: altruism un exemplu
    exemple
    • Egotismul este o limitare. IBRĂILEANU, S. 201.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (La Stendhal) Studiu detaliat efectuat de un scriitor asupra propriei individualități.
      surse: DN

etimologie: