10 definiții pentru egolatru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EGOLÁTRU, -Ă, egolatri, -e, adj. Stăpânit de egolatrie. – Cf. lat. ego (după idolatru).

egolátru, ~ă [At: CĂLINESCU, E. O. 82 / Pl: ~ri, ~re / E: cf lat ego, după idolatru] 1-2 smf, a (Rar) (Persoană) care se adoră. 3 a Specific egolatrului (1). 4 a Care se referă la egolatru (1). 5 a Care aparține egolatrului (1). 6 a Care provine de la egolatru (1).

EGOLÁTRU, -Ă, egolatri, -e, adj. Stăpânit de egolatrie. – Cf. lat. ego, după idolatru.

EGOLÁTRU, -Ă adj. (Rar) Stăpânit de egolatrie; egoist, egotist. [Cf. lat. ego – eu, după idolatru].

EGOLÁTRU, -Ă adj., s. m. f. (om) stăpânit de egolatrie. (< ego- + -latru)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

egolátru (-la-tru) adj. m., pl. egolátri; f. egolátră, pl. egolátre

egolátru adj. m. (sil. -tru), pl. egolátri (sil. -la-tri); f. sg. egolátră, pl. egolátre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EGOLATRU adj., s. egotist. (Persoană ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EGO-1 „eu, propria persoană”. ◊ L. ego „eu” > fr. égo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. ego-.~centric (v. -centric), adj., s. m. și f., (persoană) care privește totul prin prisma intereselor și sentimentelor proprii, considerîndu-se centrul oricărei situații; ~filie (v. -filie1), s. f., iubire patologică de sine; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație patologică a propriei persoane; sin. egocentrism; ~latru (v. -latru), adj., stăpînit de egolatrie.

Intrare: egolatru
egolatru adjectiv
  • silabație: -la-tru info
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • egolatru
  • egolatrul
  • egolatru‑
  • egolatră
  • egolatra
plural
  • egolatri
  • egolatrii
  • egolatre
  • egolatrele
genitiv-dativ singular
  • egolatru
  • egolatrului
  • egolatre
  • egolatrei
plural
  • egolatri
  • egolatrilor
  • egolatre
  • egolatrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

egolatru

etimologie: