13 definiții pentru „egoism”   declinări

EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. – Din fr. égoïsme.

EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. – Din fr. égoïsme.

EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire totală a intereselor altora sau ale colectivității. Sub înfățișarea bonomă se pitea un egoism crunt. C. PETRESCU, Î. I 95.

egoísm (iubire de sine) s. n.

EGOÍSM s. (înv.) siniubire. (De un ~ feroce.)

EGOÍSM s.n. Preocupare, atenție exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor colectivității. [Pron. -go-ism. / < fr. égoïsme, cf. lat. ego – eu].

EGOÍSM s. n. preocupare exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor și drepturilor celorlalți. (< fr. égoïsme)

EGOÍSM n. Trăsătură morală care pune mai presus de toate interesele personale; iubire excesivă de sine. /<fr. égoïsme

egoism n. iubire excluzivă de sine însuș.

*egoízm n. (d. lat. égo, eŭ). Vițĭu [!] omuluĭ care se gîndește numaĭ la interesu luĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EGOÍSM s. (înv.) siniubíre. (De un ~ feroce.)