efuziune sf [At: COSTINESCU / V: ~zie^[1] / P: ~zi-u~ / Pl: ~ni / E: fr effusion, lat effusio, -onis] 1 Manifestare vie a unor sentimente de afecțiune, de simpatie etc. 2 Ceea ce exprimă o efuziune (1). 3 (Îlav) Cu ~ În mod afectuos. 4 (Rar) Vărsare a unui lichid. 5 (Med) Revărsare a unui lichid biologic în țesuturi sau într-o cavitate. 6 Difuziune a unui gaz printr-un înveliș poros. 7 Proces vulcanic de revărsare a magmei sub formă de lavă la suprafața pământului și de formare a unor produse vulcanice. modificată

*EFUZIUNE, *EFUZIE sf. 1 Vărsarea, împrăștierea unui lichid; Fig.: ~ de sînge, măcel ¶ 2 Fig. Vie și sinceră demonstrațiune de prietenie, de dragoste: o primește cu ~ în brațe CAR. [fr.].

EFUZIUNE, efuziuni, s. f. 1. Manifestare puternică a unor sentimente (iubire, admirație, recunoștință etc.). V. căldură. Titu îi mulțumi cu efuziune și-i povesti apoi cum a fost ieri prin sat. REBREANU, R. I 116. Iubirea de natură îi pătrunde atît de mult sufletul, încît îl face să se reverse în efuziuni lirice. GHEREA, ST. CR. III 288. În sala de așteptare, Ghiță a mulțumit cu efuziune camaradului său. CARAGIALE, O. II 246. 2. (Fiz.) Difuziunea unui gaz printr-un înveliș poros. – Pronunțat: -zi-u-.

EFUZIUNE s.f. 1. Manifestare puternică a unor sentimente frumoase, nobile; căldură sufletească. 2. Proces de trecere a unui gaz printr-o deschidere foarte mică. 3. Erupție vulcanică. [Pron. -zi-u-, var. efuzie s.f. / cf. fr. effusion, lat. effusio – răspîndire].

EFUZIUNE s. f. 1. manifestare puternică a unor sentimente frumoase, nobile; căldură sufletească. 2. proces de trecere a unui gaz printr-o deschidere foarte mică. 3. erupție vulcanică. (< fr. effusion, lat. effusio)

EFUZIUNE ~i f. Manifestare puternică a unor sentimente nobile. [G.-D. efuziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. effusion, lat. effusio, ~onis

efuziune f. 1. răspândire în afară: efuziunea sângelui; 2. fig. împărtășirea sentimentelor: efuziuni de amiciție.

*efuziúne f. (lat. effúsio, -ónis, ef-fúndere, a răspîndi, a vărsa. V. con-fuziune). Vărsare: mare efuziune de sînge. Fig. Manifestare de sentimente, pornire: efuziune de amiciție. – Și -úzie.

efuzie sf vz efuziune

EFUZIE s.f. v. efuziune.

efuziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. efuziunii; pl. efuziuni

efuziune (-zi-u-) s. f., g.-d. art. efuziunii; pl. efuziuni

efuziune s. f. → fuziune

efuziune (i-u)

efuziune, (engl.= effusive) curgere emisă în timpul unei activități vulcanice de tip central sau areal. E. constă, de regulă, din lave fluide cu caracter bazic. V. și efuziv.