2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
efulgurat, ~ă a [At: VIANU, A. P. 356 / Pl: ~ați, ~e / E: lat effulguratus cf fulgurant] (Liv; rar) Strălucitor.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
efulgurat adj. m., pl. efulgurați; f. sg. efulgurată, pl. efulgurate
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
a efulgura vb., ind. prez. 1 sg. efulgurez
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: efulgurat
efulgurat participiu
| participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: efulgura
| verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)