2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

efulgurat, ~ă a [At: VIANU, A. P. 356 / Pl: ~ați, ~e / E: lat effulguratus cf fulgurant] (Liv; rar) Strălucitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

efulgurát adj. m., pl. efulguráți; f. sg. efulgurátă, pl. efulguráte

a efulgurá vb., ind. prez. 1 sg. efulguréz

Intrare: efulgurat
efulgurat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • efulgurat
  • efulguratul
  • efulguratu‑
  • efulgura
  • efulgurata
plural
  • efulgurați
  • efulgurații
  • efulgurate
  • efulguratele
genitiv-dativ singular
  • efulgurat
  • efulguratului
  • efulgurate
  • efulguratei
plural
  • efulgurați
  • efulguraților
  • efulgurate
  • efulguratelor
vocativ singular
plural
Intrare: efulgura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • efulgura
  • efulgurare
  • efulgurat
  • efulguratu‑
  • efulgurând
  • efulgurându‑
singular plural
  • efulgurea
  • efulgurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • efulgurez
(să)
  • efulgurez
  • efulguram
  • efulgurai
  • efulgurasem
a II-a (tu)
  • efulgurezi
(să)
  • efulgurezi
  • efulgurai
  • efulgurași
  • efulguraseși
a III-a (el, ea)
  • efulgurea
(să)
  • efulgureze
  • efulgura
  • efulgură
  • efulgurase
plural I (noi)
  • efulgurăm
(să)
  • efulgurăm
  • efulguram
  • efulgurarăm
  • efulguraserăm
  • efulgurasem
a II-a (voi)
  • efulgurați
(să)
  • efulgurați
  • efulgurați
  • efulgurarăți
  • efulguraserăți
  • efulguraseți
a III-a (ei, ele)
  • efulgurea
(să)
  • efulgureze
  • efulgurau
  • efulgura
  • efulguraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)