2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EFEMERIZÁRE, efemerizări, s. f. (Livr.) Faptul de a (se) efemeriza.V. efemeriza.

efemerizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: efemeriza] (Liv) 1 Dobândire a unui caracter efemer. 2 Imprimare a unui caracter efemer.

EFEMERIZÁRE, efemerizări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) efemeriza.V. efemeriza.

efemerizáre s. f. Perimare, învechire rapidă ◊ „Astăzi, actualizarea pe care o presupun mass-media tinde să creeze un fenomen de efemerizare pe care nu trebuie să-l considerăm după nume, fenomen pur negativ.” R.lit. 14 VI 73 p. 29 (din efemer)

EFEMERIZÁ, efemerizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni efemer. – Efemer + suf. -iza.

EFEMERIZÁ, efemerizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni efemer. – Efemer + suf. -iza.

efemeriza vtr [At: RALEA, ap. BUL. FIL. II, 224 / Pzi: ~zez / E: efemer + -iza] (Liv) 1-2 A face să devină sau a deveni efemer.

EFEMERIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni efemer. (< efemer + -iza)

A EFEMERIZÁ ~éz tranz. A face să se efemerizeze. /efemer + suf. ~iza

A SE EFEMERIZÁ mă ~éz intranz. A deveni efemer. /efemer + suf. ~iza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

efemerizáre s. f., pl. efemerizări

efemerizá vb., ind. prez. 1 sg. efemerizéz, 3 sg. și pl. efemerizeáză

Intrare: efemerizare
efemerizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • efemerizare
  • efemerizarea
plural
  • efemerizări
  • efemerizările
genitiv-dativ singular
  • efemerizări
  • efemerizării
plural
  • efemerizări
  • efemerizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: efemeriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • efemeriza
  • efemerizare
  • efemerizat
  • efemerizatu‑
  • efemerizând
  • efemerizându‑
singular plural
  • efemerizea
  • efemerizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • efemerizez
(să)
  • efemerizez
  • efemerizam
  • efemerizai
  • efemerizasem
a II-a (tu)
  • efemerizezi
(să)
  • efemerizezi
  • efemerizai
  • efemerizași
  • efemerizaseși
a III-a (el, ea)
  • efemerizea
(să)
  • efemerizeze
  • efemeriza
  • efemeriză
  • efemerizase
plural I (noi)
  • efemerizăm
(să)
  • efemerizăm
  • efemerizam
  • efemerizarăm
  • efemerizaserăm
  • efemerizasem
a II-a (voi)
  • efemerizați
(să)
  • efemerizați
  • efemerizați
  • efemerizarăți
  • efemerizaserăți
  • efemerizaseți
a III-a (ei, ele)
  • efemerizea
(să)
  • efemerizeze
  • efemerizau
  • efemeriza
  • efemerizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

efemerizare

  • 1. livresc Faptul de a (se) efemeriza.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi efemeriza
    surse: DEX '98 DEX '09

efemeriza

  • 1. livresc A face să devină sau a deveni efemer.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Efemer + sufix -iza.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00