8 definiții pentru perimare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERIMÁRE, perimări, s. f. Acțiunea de a se perima.V. perima.

PERIMÁRE, perimări, s. f. Acțiunea de a se perima.V. perima.

perimare sf [At: PR. DREPT, 808 / Pl: ~mări / E: perima] 1 (Jur) Stingere a unei acțiuni, a unei căi de atac, a unei executări silite în cadrul procesului civil, din cauza depășirii termenului legal Si: perempțiune. 2 Ieșire din uz. 3 Învechire. 4 Demodare.

PERIMÁRE, perimări, s. f. Învechire, demodare, ieșire din uz. ◊ (Jur.) Stingere a unui proces pentru nelucrare în termenul legal, însă numai în fața instanței respective; peremțiune.

PERIMÁRE s.f. Faptul de a se perima. [< perima].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perimáre s. f., g.-d. art. perimắrii; pl. perimắri

perimáre s. f., g.-d. art. perimării; pl. perimări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERIMÁRE s. 1. demodare, învechire. (~ unor practici.) 2. (JUR.) perempțiune. (~ unui act de procedură.)

PERIMARE s. 1. demodare, învechire. (~ unor practici.) 2. (JUR.) perempțiune. (~ unui act de procedură.)

Intrare: perimare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perimare
  • perimarea
plural
  • perimări
  • perimările
genitiv-dativ singular
  • perimări
  • perimării
plural
  • perimări
  • perimărilor
vocativ singular
plural