2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (10)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ee i vz ei1
E2 interj. Exclamație care exprimă diferite stări sufletești: a) reproș, enervare; b) plictiseală, indiferență; c) (repetat sau prelungit) mirare, satisfacție, surpriză, admirație. – Onomatopee.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
E2 interj. Exclamație care exprimă diferite stări sufletești: a) reproș, enervare; b) plictiseală, indiferență; c) (repetat sau prelungit) mirare, satisfacție, surpriză, admirație. – Onomatopee.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
EI interj. Exclamație care: a) introduce, însoțește, întărește sau exprimă o întrebare; b) exprimă sau însoțește și întărește un îndemn, o mustrare, o poruncă; c) exprimă mirarea; d) arată trecerea de la o idee la alta. – Onomatopee.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EI interj. Exclamație care: a) introduce, însoțește, întărește sau exprimă o întrebare; b) exprimă sau însoțește și întărește un îndemn, o mustrare, o poruncă; c) exprimă mirarea; d) arată trecerea de la o idee la alta. – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
e4 i [At: DLR ms / E: fo] Exclamație care exprimă: 1 Reproș. 2 Enervare. 3 Plictiseală. 4 Indiferență. 5 (Repetat sau prelungit) Mirare. 6 (Repetat sau prelungit) Satisfacție. 7 Surpriză. 8 Admirație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ei1 i [At: COD. VOR.2 22v/14 / V: ee / E: vsl єи] (Slî) Cuvânt care exprimă: 1 Afirmația. 2 Răspunsul afirmativ la o întrebare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ei2 i [At: NEGRUZZI, S. II, 173 / E: fo] Cuvânt care: 1-4 Introduce (însoțește, întărește sau exprimă) o întrebare. 5-14 (Are) Exprimă (însoțește sau întărește) un îndemn (o poruncă sau un sfat). Cuvânt care exprimă: 15 Mirare. 16 Contrarietate. 17 (Gmț) Admirație. 18 (Gmț) Bucurie. 19 (Gmț) Entuziasm. 20 (Gmț) Mulțumire. 21 (Gmț) Satisfacție. 22 Mâhnire. 23 Părere de rău. 24 Compătimire. 25 Nemulțumire. 26 Necaz. 27 Revoltă. 28 Incertitudine. 29 Îndoială. 30 (De obicei urmat de „și”) Indiferență. 31 Fermitate. 32 Consimțire. 33 Nerăbdare. 34 Trecerea de la o idee la alta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
E2 interj. 1. Exprimă reproș, enervare. E! așa mi ți-a fost povestea? – zise el încetișor – stai măi, dară, să-ți arăt eu cu cine ai a face. ISPIRESCU, L. 377. ♦ Exprimă plictiseală, indiferență. E! Dă-mi pace cu păstorițele și cu berbecii cu cordele verzi. NEGRUZZI, S. I 60. 2. (Repetat sau prelungit) Exprimă mirare, satisfacție sau anunță ceva deosebit. E! e! frate... ai fi dormit mult și bine. ISPIRESCU, L. 119. Eeee! Pre ghiojghioare; m-a asigurat vărul Iancu Titirfichi că se pregătește un proiect de biruri de pe altă lume. ALECSANDRI, T. I 304.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EI interj. 1. Exclamație care introduce, însoțește, întărește sau exprimă o întrebare. Ei, ce veste ne mai aduci de pe la tîrg? CREANGĂ, P. 44. ◊ (Introduce o întrebare la care se așteaptă un răspuns afirmativ, aprobarea unei atitudini sau expresia unei admirații) Ei, fata mea, nu ți-am spus eu că nu se mănîncă tot ceea ce zboară? ISPIRESCU, L. 14. Ei, Harap-Alb, așa-i că ai venit la vorbele mele? CREANGĂ, P. 213. Ei, vornice Moțoace... spune, n-am făcut bine că m-am mîntuit de răii aceștii și am scăpat țara de o așa rîie? NEGRUZZI, S. I 153. 2. (Uneori repetat) Exclamație care exprimă sau însoțește și întărește un îndemn, o poruncă, o mustrare. V. ia. Ei, du-te, du-te și las’ să vedem! CREANGĂ, P. 157. Ei, ei! spînule, acuma să te văd cît ești de vrednic! id. ib. 204. Ei, Cătălin, Acu-i acu Ca să-ți încerci norocul. EMINESCU, O. I 174. 3.Exclamație care exprimă mirare. Ei, da din greu mai adormisem! CREANGĂ, P. 278. 4. Exclamație care arată trecerea de la o idee la alta, mărind conținutul afectiv al frazei. Ei, acum te uiți la cană Că s-a spart! Dar dă-o-n foc! COȘBUC, P. I 237. Ei, căluțul meu, cînd ai ști tu în ce năcaz am intrat! CREANGĂ, P. 212. Rîzi?... Așa ți-i povestea?... Ei! las’ că te-oi face eu să rîzi pîn-îi plînge. ALECSANDRI, T. I 337. ◊ Expr. Ei și? v. și. Ei aș? v. aș. Ei bine! v. bine.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
E- v. ex2-.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
E interj. (se folosește pentru a exprima surpriză, admirație, enervare, reproș, indiferență etc.). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EI interj. (se folosește pentru a exprima mirare, o poruncă, o întrebare sau pentru a întări un îndemn). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ei! int. exprimă surprinderea sau mirarea: ei! cine a mai auzit? ei bine! indică o afirmare sau întrebare; ei așa! arată o deplină neîncredere (mai mult în glumă).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
3) e conj. (lat. ĕt, și). Vechĭ. Ĭar, și: Dumnezeŭ trufașilor potrivește-se, e smeriților dă bunătate (Ps. S. 173, 5).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*4) e- saŭ ex-, prefix lat. care, în cuv. moderne arată scoaterea, eșirea, suprimarea, ca: epurez, emit, expulsez, și corespunde cu vrom. s- în scad.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) eĭ interj. de mirare: Eĭ! Dar ce s’a întîmplat oare? Interj. de supărare: eĭ și tu cu întrebările tăle! Interj. de chemare = heĭ: Eĭ, măĭ! ĭa stăĭ! – Eĭ bine! arată 1) nepăsarea: Te-am denunțat! – Eĭ bine! 2) cĭuda: Ĭ-am spus! Eĭ bine: tot nu vrea să plece! 3) surpriza, contrastu: Toțĭ aŭ fugit! Eĭ bine: el a rămas! 4) întrebarea: Eĭ bine? Nu plecăm? – Eĭ? Și? arată nepăsarea și sfidarea. – Eĭ! Aș! arată 1) sfidarea și ironia, 2) mirarea orĭ întrebarea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ee v. e2
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ee v. e4.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
e2 [pron. e] / ee interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ei1 [pron. eĭ] interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+ei bine [pron. eĭ bine] loc. interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+ei na interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
e4 / ee interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
ei1 interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
e/ee interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ei interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ei interj. – Hai, se folosește pentru a striga pe cineva sau a îndemna. Creație expresivă. Există și formele reduplicate, ehei, elei, interj., care se întîlnesc cu alei.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
e / eeinterjecție
- 1. Exclamație care exprimă diferite stări sufletești: DEX '09 DLRLC NODEX
- 1.1. reproș, enervare. DEX '09 DLRLC NODEX
- E! așa mi ți-a fost povestea? – zise el încetișor – stai măi, dară, să-ți arăt eu cu cine ai a face. ISPIRESCU, L. 377. DLRLC
-
- 1.2. plictiseală, indiferență. DEX '09 DLRLC NODEX
- E! Dă-mi pace cu păstorițele și cu berbecii cu cordele verzi. NEGRUZZI, S. I 60. DLRLC
-
- 1.3. mirare, satisfacție, surpriză, admirație. DEX '09 DLRLC NODEX
- E! e! frate... ai fi dormit mult și bine. ISPIRESCU, L. 119. DLRLC
- Eeee! Pre ghiojghioare; m-a asigurat vărul Iancu Titirfichi că se pregătește un proiect de biruri de pe altă lume. ALECSANDRI, T. I 304. DLRLC
-
-
etimologie:
- (1.) DEX '09 NODEX
eiinterjecție
- 1. Exclamație care introduce, însoțește, întărește sau exprimă o întrebare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ei, ce veste ne mai aduci de pe la tîrg? CREANGĂ, P. 44. DLRLC
- 1.1. Introduce o întrebare la care se așteaptă un răspuns afirmativ, aprobarea unei atitudini sau expresia unei admirații. DLRLC
- Ei, fata mea, nu ți-am spus eu că nu se mănîncă tot ceea ce zboară? ISPIRESCU, L. 14. DLRLC
- Ei, Harap-Alb, așa-i că ai venit la vorbele mele? CREANGĂ, P. 213. DLRLC
- Ei, vornice Moțoace... spune, n-am făcut bine că m-am mîntuit de răii aceștii și am scăpat țara de o așa rîie? NEGRUZZI, S. I 153. DLRLC
-
-
- 2. Exclamație care exprimă sau însoțește și întărește un îndemn, o mustrare, o poruncă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ei, du-te, du-te și las’ să vedem! CREANGĂ, P. 157. DLRLC
- Ei, ei! spînule, acuma să te văd cît ești de vrednic! CREANGĂ, P. 204. DLRLC
- Ei, Cătălin, Acu-i acu Ca să-ți încerci norocul. EMINESCU, O. I 174. DLRLC
-
- 3. Exclamație care exprimă mirarea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ei, da din greu mai adormisem! CREANGĂ, P. 278. DLRLC
-
- 4. Exclamație care arată trecerea de la o idee la alta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ei, acum te uiți la cană Că s-a spart! Dar dă-o-n foc! COȘBUC, P. I 237. DLRLC
- Ei, căluțul meu, cînd ai ști tu în ce năcaz am intrat! CREANGĂ, P. 212. DLRLC
- Rîzi?... Așa ți-i povestea?... Ei! las’ că te-oi face eu să rîzi pîn-îi plînge. ALECSANDRI, T. I 337. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09