EDITOR, -OARE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) având sarcina de a edita o carte, o revistă etc. – Din fr. éditeur, lat. editor.

editor, ~oare [At: HELIADE, D. J. 181/6 / V: (îvr) ~ter sm / Pl: ~i, ~oare / E: fr éditeur, lat editor] 1 Persoană care stabilește, pe baza unei cercetări amănunțite, forma unui text în vederea publicării (cu adnotări critice și explicative). 2 Persoană care îngrijește apariția unei opere. 3 Persoană care tipărește și difuzează o carte, o publicație etc. 4 Persoană care organiza, în Roma antică, jocuri, spectacole etc. corectat(ă)

*EDITOR I. sm. 📝 Librar care publică scrierea unui autor. II. adj.: librărie editoare [fr.].

EDITOR, -OARE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană care editează o operă. – Din fr. éditeur, lat. editor, -oris.

EDITOR, -OARE, editori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu stabilirea textului, adnotarea și publicarea operelor unui autor. Kogălniceanu este primul editor al letopisețelor romînești. 2. Persoană care se ocupă cu tipărirea și difuzarea unor opere.

EDITOR, -OARE s.m. și f. Cel care se ocupă cu editarea cărților, a revistelor etc. [< fr. éditeur].

EDITOR, -OARE I. s. m. f. 1. persoană, societate care editează cărți, reviste etc. ◊ persoană care pregătește publicarea unor texte, o emisiune de televiziune etc. 2. cel care efectuează editarea programelor pe un ordinator. II. s. n. (inform.) parte a unui calculator care face editarea programelor (4). (< fr. éditeur, lat. editor)

EDITOR ~i m. Persoană specializată în editarea publicațiilor (cărți, reviste etc.). /<fr. éditeur, lat. editor, ~oris

editor m. cel ce editează.

*editór, -oáre f. (lat. éditor, -óris, d. éditus, part. d. é-dere, a scoate, a emite, compus ca și vén-dere. V. vînd). Care editează: librar editor.

editer sm vz editor

editor-critic s. m. Critic care conduce o editură ◊ „Așadar, nu editor-critic cu orice preț, ci un editor cultivat, onest și cu autoritate profesională în meseria pe care o exercită.” R.l. 15 VIII 77 p. 2 (din editor + critic)

librar-editor s. m. Librar care este și editor ◊ „Fondată în martie 1895 de către D.S., scriitor și folclorist, și C.M., librar-editor, «Biblioteca pentru toți» s-a impus unui mare public cititor din țara noastră.” Luc. 7 IV 73 p. 9. ◊ „Familia îndurerată anunță încetarea din viață a celui ce a fost G.N.C., fost librar-editor din Brașov.” R.l. 11 VI 74 p. 4 (din librar + editor)

!editor (de carte)/editor (TV) s. m., pl. editori/editori; abr. ed.

editor s. m., pl. editori

editor s. m., pl. editori

EDITÓR, -OÁRE (< fr.) s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) care se ocupă cu editarea cărților, a revistelor etc. 2. (INFORM.) E. de legături = program de sistem utilizat pentru legarea mai multor module-obiect, provenite din una sau mai multe translatări. E. de program = program care realizează, pe baza unor comenzi, editarea unui program-sursă. E. de texte = program care poate realiza formarea sau modificarea oricărui text, inclusiv textul programelor-sursă.

EDITOR s. (înv.) librar.

EDITOR s. (înv.) librar.