9 definiții pentru editoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) având sarcina de a edita o carte, o revistă etc. – Din fr. éditeur, lat. editor.

EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană care editează o operă. – Din fr. éditeur, lat. editor, -oris.

EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu stabilirea textului, adnotarea și publicarea operelor unui autor. Kogălniceanu este primul editor al letopisețelor romînești. 2. Persoană care se ocupă cu tipărirea și difuzarea unor opere.

EDITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care se ocupă cu editarea cărților, a revistelor etc. [< fr. éditeur].

EDITÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. persoană, societate care editează cărți, reviste etc. ◊ persoană care pregătește publicarea unor texte, o emisiune de televiziune etc. 2. cel care efectuează editarea programelor pe un ordinator. II. s. n. (inform.) parte a unui calculator care face editarea programelor (4). (< fr. éditeur, lat. editor)

*editór, -oáre f. (lat. éditor, -óris, d. éditus, part. d. é-dere, a scoate, a emite, compus ca și vén-dere. V. vînd). Care editează: librar editor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

editoáre s. f., g.-d. art. editoárei; pl. editoáre

editoáre s. f., g.-d. art. editoárei; pl. editoáre


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EDITÓR, -OÁRE (< fr.) s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) care se ocupă cu editarea cărților, a revistelor etc. 2. (INFORM.) E. de legături = program de sistem utilizat pentru legarea mai multor module-obiect, provenite din una sau mai multe translatări. E. de program = program care realizează, pe baza unor comenzi, editarea unui program-sursă. E. de texte = program care poate realiza formarea sau modificarea oricărui text, inclusiv textul programelor-sursă.

Intrare: editoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • editoare
  • editoarea
plural
  • editoare
  • editoarele
genitiv-dativ singular
  • editoare
  • editoarei
plural
  • editoare
  • editoarelor
vocativ singular
  • editoare
  • editoareo
plural
  • editoarelor

editor, -oare editoare editer

  • 1. Persoană (fizică sau juridică) având sarcina de a edita o carte, o revistă etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: librar attach_file un exemplu
    exemple
    • Kogălniceanu este primul editor al letopisețelor românești.
      surse: DLRLC

etimologie: