opțiuni
  • info

3 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EDENTAT, -Ă, edentați, -te, adj., s. n. (Mamifer primitiv) fără dinți sau cu dinții slab diferențiați.

edentat, ~ă [At: PROT.-POP, N. D. / Pl: ~ați, ~e / E: fr édentés] 1 sn (Lpl) Ordin de mamifere fără dinți sau cu dinții atrofiați Si: edental (1). 2 sn Mamifer care face parte din ordinul edentalelor (1) Si: edental (2). 3 a Care nu mai are dinți (din cauza bătrâneții, a unei boli etc.). 4 a (D. roți dințate) Ai cărei dinți au fost smulși sau rupți.

EDENTAT, -Ă, edentați, -te, adj., s. n. (Mamifer) fără dinți sau cu dinții atrofiați. – Din fr. édenté.

EDENTAT, -Ă adj. Fără dinți. // s.n.pl. Ordin de mamifere lipsite parțial sau total de dinți. [< fr. édenté(s)].

EDENTAT, -Ă I. adj. fără dinți. II. s. n. pl. ordin de mamifere lipsite de dinți. (< fr. édenté/s/)

EDENTAT2 ~ți n. 1) la pl. Familie de mamifere lipsite de dinți (parțial sau total). 2) Mamifer din această familie. /<fr. édenté

EDENTAT1 ~tă (~ți, ~te) Care nu are dinți; fără dinți. /<fr. édenté

*edentát, -ă adj. (lat. edentatus). Fără dințĭ: o babă edentată. S. n. pl. (subînț. animale). Zool. O familie de mamifere fără dințĭ incizivĭ (nedințate), ca furmicaru, leneșu ș. a. V. mamifer.

EDENTA, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter.

EDENTA, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter.

edenta vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~tez / E: fr édenter] A rupe sau a smulge dinții unei roți dințate.

EDENTA vb. I. tr. A rupe sau a smulge dinții unei perii, ai unei roți dințate etc. [P.i. -tez. / < fr. édenter].

EDENTA vb. tr. a rupe, a smulge dinții unei perii, ai unei roți dințate etc. (< fr. édenter)

*edentéz v. tr. (lat. e-dentare, d. dens, dinte). Privez de dințĭ, scot dințiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

edentat s. n., pl. edentate

edentat s. n., pl. edentate

edentat s. n., pl. edentate

edenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. edentez, 3 edentează; conj. prez. 1 sg. să edentez, 3 să edenteze

edenta (a ~) vb., ind. prez. 3 edentează

edenta vb., ind. prez. 1 sg. edentez, 3 sg. și pl. edentează

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EDENTÁTE (< fr., lat.) s. f. pl. Mamifere cu aspect variat și dentiție diferențiată (la formele fosile) sau lipsite de dinți (forme actuale); filogenetic, constituie un grup omogen, fiind împărțite după modul de articulație a vertebrelor (ex.: Megatherium și Glyptodon, fosile din Pliocen și Cuaternar, tatúul și furnicarul actual) (Edentata). Apar în Eocen.

Intrare: edentat (adj.)
edentat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • edentat
  • edentatul
  • edentatu‑
  • edentată
  • edentata
plural
  • edentați
  • edentații
  • edentate
  • edentatele
genitiv-dativ singular
  • edentat
  • edentatului
  • edentate
  • edentatei
plural
  • edentați
  • edentaților
  • edentate
  • edentatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: edentat (s.n.)
edentat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • edentat
  • edentatul
  • edentatu‑
plural
  • edentate
  • edentatele
genitiv-dativ singular
  • edentat
  • edentatului
plural
  • edentate
  • edentatelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: edenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • edenta
  • edentare
  • edentat
  • edentatu‑
  • edentând
  • edentându‑
 singular plural
  • edentează
  • edentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • edentez
 (să)
  • edentez
  • edentam
  • edentai
  • edentasem
a II-a (tu)
  • edentezi
 (să)
  • edentezi
  • edentai
  • edentași
  • edentaseși
a III-a (el, ea)
  • edentează
 (să)
  • edenteze
  • edenta
  • edentă
  • edentase
plural I (noi)
  • edentăm
 (să)
  • edentăm
  • edentam
  • edentarăm
  • edentaserăm
  • edentasem
a II-a (voi)
  • edentați
 (să)
  • edentați
  • edentați
  • edentarăți
  • edentaserăți
  • edentaseți
a III-a (ei, ele)
  • edentează
 (să)
  • edenteze
  • edentau
  • edentară
  • edentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

edentat, edentatăadjectiv
edentat, edentatesubstantiv neutru

  • 1. (Mamifer primitiv) fără dinți sau cu dinții slab diferențiați. DEX '09 DN
etimologie:

edenta, edentezverb

  • 1. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.