EDENTAT, -Ă, edentați, -te, adj., s. n. (Mamifer primitiv) fără dinți sau cu dinții slab diferențiați.

edentat, ~ă [At: PROT.-POP, N. D. / Pl: ~ați, ~e / E: fr édentés] 1 sn (Lpl) Ordin de mamifere fără dinți sau cu dinții atrofiați Si: edental (1). 2 sn Mamifer care face parte din ordinul edentalelor (1) Si: edental (2). 3 a Care nu mai are dinți (din cauza bătrâneții, a unei boli etc.). 4 a (D. roți dințate) Ai cărei dinți au fost smulși sau rupți.

EDENTAT, -Ă, edentați, -te, adj., s. n. (Mamifer) fără dinți sau cu dinții atrofiați. – Din fr. édenté.

EDENTAT, -Ă adj. Fără dinți. // s.n.pl. Ordin de mamifere lipsite parțial sau total de dinți. [< fr. édenté(s)].

EDENTAT, -Ă I. adj. fără dinți. II. s. n. pl. ordin de mamifere lipsite de dinți. (< fr. édenté/s/)

EDENTAT² ~ți n. 1) la pl. Familie de mamifere lipsite de dinți (parțial sau total). 2) Mamifer din această familie. /<fr. édenté

*edentát, -ă adj. (lat. edentatus). Fără dințĭ: o babă edentată. S. n. pl. (subînț. animale). Zool. O familie de mamifere fără dințĭ incizivĭ (nedințate), ca furmicaru, leneșu ș. a. V. mamifer.

edentat s. n., pl. edentate

edentat s. n., pl. edentate

edentat s. n., pl. edentate

EDENTÁTE (< fr., lat.) s. f. pl. Mamifere cu aspect variat și dentiție diferențiată (la formele fosile) sau lipsite de dinți (forme actuale); filogenetic, constituie un grup omogen, fiind împărțite după modul de articulație a vertebrelor (ex.: Megatherium și Glyptodon, fosile din Pliocen și Cuaternar, tatúul și furnicarul actual) (Edentata). Apar în Eocen.