18 definiții pentru edecliu idecliu idelciu iedecliu idicliu edicliu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EDECLÍU, edeclii, s. m. (Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la Curtea domnească. – Din tc. yedecli.

edecliu sm [At: ȘIO II1, 223 / V: (înv) ~di~, i~, idi~, ie~ / Pl: ~ii / E: tc ydekli] (Înv) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domnească.

EDECLÍU, edeclii, s. m. (Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domnească. – Din tc. yedecli.

EDECLÍU, edeclii, s. m. (Ieșit din uz) Slujitor la curtea domnească. Eram edecliu și aveam odaie în curtea domnească. GHICA, S. A. 47. Un edecliu intrînd îi dete o scrisoare. NEGRUZZI, S. I 179. – Variantă: idiclíu (FILIMON, C. 57) s. m.

idicliu m. V. iedecliu: un șir de odăi în cari ședeau idiclii, neferii și iciolanii domnești FIL.

iedecliu (idicliu) m. servitor intern al palatului domnesc: eram edecliu și aveam odaie în curtea domnească GHICA. [Turc. YEDEKLI].

edéc, edeclíŭ, V. ĭedec...

ĭedeclíŭ și idiclíŭ m. (turc. ĭedekli. V. ĭedec). Vechĭ. Boĭerinaș în serviciu domnuluĭ (cafegiŭ, sofragiŭ ș. a.). V. icĭoglan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

edeclíu (înv.) (-de-cliu) s. m., art. edeclíul; pl. edeclíi, art. edeclíii (-cli-ii)

edeclíu s. m. (sil. -cliu), art. edeclíul; pl. edeclíi, art. edeclíii


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

iedeclíu (idiclíu), iedeclíi, s.m. (înv.) slujbaș cu rang de boiernaș la curtea domnească.

Intrare: edecliu
  • silabație: e-de-cliu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • edecliu
  • edecliul
  • edecliu‑
plural
  • edeclii
  • edecliii
genitiv-dativ singular
  • edecliu
  • edecliului
plural
  • edeclii
  • edecliilor
vocativ singular
  • edecliule
plural
  • edecliilor
idecliu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
idelciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iedecliu
  • iedecliul
  • iedecliu‑
plural
  • iedeclii
  • iedecliii
genitiv-dativ singular
  • iedecliu
  • iedecliului
plural
  • iedeclii
  • iedecliilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idicliu
  • idicliul
  • idicliu‑
plural
  • idiclii
  • idicliii
genitiv-dativ singular
  • idicliu
  • idicliului
plural
  • idiclii
  • idicliilor
vocativ singular
plural
edicliu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

edecliu idecliu idelciu iedecliu idicliu edicliu

  • 1. învechit Slujitor (cu rang inferior) la Curtea domnească.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Eram edecliu și aveam odaie în curtea domnească. GHICA, S. A. 47.
      surse: DLRLC
    • Un edecliu intrînd îi dete o scrisoare. NEGRUZZI, S. I 179.
      surse: DLRLC

etimologie: