‡ IEDECLIU, EDECLIU, EDICLIU, IDICLIU sm. 🔎 Slugă la palatul domnesc: se pomenea pe la miezul nopții cu vizita unui edecliu domnesc (I.-GH.); chilii călugărești în care ședeau idolii, neferii și iciolanii domnești (FIL.); edicliii și iciolanii stau înmărmuriți dinaintea lui (NEGR.) [tc. jedekll].