18 definiții pentru ecuatorial ecvatorial


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ecuatoriál, ~ă [At: VALIAN, V. / V: (înv) ecva~ / P: ~cu-a-to-ri-al / Pl: ~i, ~e / E: fr équatorial] 1 a Care aparține ecuatorului (1). 2 a Privitor la ecuator (1). 3 a Specific ecuatorului (1). 4 a (Îs) Zonă ~ă Zonă de circa zece grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului Si: ecuator (2). 5 a (Îs) Coordonate ~e Sistem de coordonate pentru determinarea locului unui astru pe sfera cerească în raport cu ecuatorul (3) ceresc. 6-7 a (Pan) Care se află la ecuatorul (4) unui astru sau în regiunea din vecinătatea acestuia. 8 a (Pan; rar) Care se află pe linia mediană a unei suprafețe, a unui corp etc. 9 a (D. stele, constelații etc.) Care se află pe sfera cerească, în vecinătatea planului ecuatorului (3). 10 sn Lunetă astronomică ce se rotește în jurul unei axe perpendiculare pe planul ecuatorului (3) ceresc, în scopul urmăririi unui astru.

ECUATORIÁL, -Ă, ecuatoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține ecuatorului, privitor la ecuator; specific, caracteristic ecuatorului. ◊ Zonă ecuatorială = zonă de circa zece grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului. Coordonate ecuatoriale = sistem de coordonate pentru determinarea locului unui astru pe sfera cerească. 2. S. n. Lunetă astronomică cu un mecanism care îi permite să se rotească în jurul unei axe perpendiculare pe planul ecuatorului ceresc. [Pr.: -cu-a-to-ri-al] – Din fr. équatorial.

ECUATORÍÁL, -Ă, ecuatoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține ecuatorului, privitor la ecuator; specific, caracteristic ecuatorului. ◊ Zonă ecuatorială = zonă de circa zece grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului. Coordonate ecuatoriale = sistem de coordonate pentru determinarea locului unui astru pe sfera cerească în raport cu ecuatorul ceresc. 2. S. n. Lunetă astronomică cu un mecanism care îi permite să se rotească în jurul unei axe perpendiculare pe planul ecuatorului ceresc, în scopul urmăririi unui astru. [Pr.: -cu-a-to-ri-al] – Din fr. équatorial.

ECUATORIÁL, -Ă, ecuatoriali, -e, adj. Care ține de ecuator, care aparține ecuatorului; specific, caracteristic ecuatorului. Am visat că eram... într-o pădure... ecuatorială. C. PETRESCU, Î. II 50. ◊ Zonă ecuatorială = zonă de aproximativ zece grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului. (Astron.) Coordonate ecuatoriale = sistem de coordonate pentru determinarea locului unui astru pe sfera cerească în raport cu ecuatorul ceresc. – Pronunțat: -cua-. – Scris și: equatorial.

ECUATORIÁL, -Ă adj. De (la) ecuator, specific ecuatorului. ◊ Zonă ecuatorială = zonă de circa 10 grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului; coordonate ecuatoriale = sistem de coordonate prin care se determină poziția aștrilor în raport cu ecuatorul ceresc. [Pron. -ri-al, scris și equatorial, var. ecvatorial, -ă adj. / cf. fr. équatorial, it. equatoriale].

ECUATORIÁL s.n. (Astr.) Instrument cu care se observă mișcarea stelelor și se determină coordonatele lor ecuatoriale. [Pron. -ri-al, var. ecvatorial s.n. / cf. fr. équatorial].

ECUATORIÁL, -Ă I. adj. 1. de (la) ecuator, specific ecuatorului. ♦ zonă ~ă = zonă de circa 10 grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului; climă ~ă = climat din zona ecuatorială, temperatură constant ridicată și pluviozitate abundentă; coordonate ~e = sistem de coordonate prin care se determină poziția aștrilor în raport cu ecuatorul ceresc. 2. care împarte în două jumătăți. ♦ (biol.) placă ~ă = plan median al unei celule unde cromozomii fisurați se grupează în cursul mitozei. II. s. n. lunetă astronomică pentru observarea mișcării stelelor și determinarea coordonatelor lor ecuatoriale. (< fr. équatorial)

ECUATORIÁL ~ă (~i,~e) 1) Care ține de ecuator; propriu ecuatorului. Climă ~ă. 2) Care este situat în regiunea ecuatorului; din regiunea ecuatorului. Stat ~.Zonă ~ă zonă a globului pământesc, care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului. Coordonate ~e sistem de coordonate pentru determinarea poziției aștrilor în raport cu ecuatorul ceresc. [Sil. e-cu-a-to-ri-al] /<fr. équatorial

ecuatorial a. 1. ce ține de ecuator: cerc ecuatorial; 2. situat sub ecuator: regiuni ecuatoriale.

*ecŭatoriál, -ă adj. (d. ecŭator; fr. équatorial). Al ecŭatoruluĭ: linia ecŭatorială. De la ecŭator: țările ecŭatoruluĭ. S. n., pl. e. Aparat compus dintr’o lunetă mobilă în prejuru uneĭ axe paralele la axa lumiĭ și care servește a observa mișcarea stelelor. Coordonatele ecŭatoriale ale uneĭ stele, ascensiunea dreaptă și declinațiunea. – Fals ecv-.

ecvatoriál, ~ă a vz ecuatorial

ECVATORIÁL s.n. v. ecuatorial.

ECVATORIÁL, -Ă adj. v. ecuatorial.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ecuatoriál2 (-cu-a-, -ri-al) s. n., pl. ecuatoriále

ecuatoriál1 (-cu-a-, -ri-al) adj. m., pl. ecuatoriáli; f. ecuatoriálă, pl. ecuatoriále

ecuatoriál s. n. (sil. -cu-a-, -ri-al), pl. ecuatoriále

ecuatoriál adj. m. (sil. -cu-a-, -ri-al), pl. ecuatoriáli; f. sg. ecuatoriálă, pl. ecuatoriále

*Guinéea Ecuatoriálă (Gu-i, -cu-a-, -ri-a-) s. propriu f., g.-d. Guinéei Ecuatoriále

Intrare: ecuatorial
  • silabație: -cu-a-, -ri-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecuatorial
  • ecuatorialul
  • ecuatorialu‑
  • ecuatoria
  • ecuatoriala
plural
  • ecuatoriali
  • ecuatorialii
  • ecuatoriale
  • ecuatorialele
genitiv-dativ singular
  • ecuatorial
  • ecuatorialului
  • ecuatoriale
  • ecuatorialei
plural
  • ecuatoriali
  • ecuatorialilor
  • ecuatoriale
  • ecuatorialelor
vocativ singular
plural
ecvatorial adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecvatorial
  • ecvatorialul
  • ecvatorialu‑
  • ecvatoria
  • ecvatoriala
plural
  • ecvatoriali
  • ecvatorialii
  • ecvatoriale
  • ecvatorialele
genitiv-dativ singular
  • ecvatorial
  • ecvatorialului
  • ecvatoriale
  • ecvatorialei
plural
  • ecvatoriali
  • ecvatorialilor
  • ecvatoriale
  • ecvatorialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)