5 definiții pentru ectotrof
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ectotrof, ~ă a [At: CHIRIȚĂ, P. 364 / Pl: ~i, ~e / E: fr ectotrophe] (D. organisme vegetale, saprofite sau parazite) Care trăiește pe suprafața altui organism animal sau vegetal.
ECTOTROF, -Ă adj. (Biol.; despre organisme vegetale saprofite sau parazite) Care trăiește pe suprafața altui organism animal sau vegetal. [< fr. ectotrophe, cf. gr. ektos – în afară, trophe – hrană].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECTOTROF, -Ă adj. 1. (despre organisme vegetale saprofite sau parazite) care trăiește pe suprafața altui organism animal sau vegetal. 2. cu micoriză la care filamentele miceliene se dezvoltă numai în straturile superficiale ale rădăcinilor plantei gazdă. (< fr. ecto-trophe)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ectotrof adj. m., pl. ectotrofi; f. sg. ectotrofă, pl. ectotrofe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ECTO- „exterior, extern, în afară”. ◊ gr. ektos „în afară” > fr. ecto-, it. id., engl. id., germ. ekto- > rom. ecto-. □ ~biont (v. -biont), s. n., organism fixat pe fața externă a corpului gazdei; ~blast (v. -blast), s. n., 1. Ectoderm. 2. Lob membranos situat în partea opusă cotiledonului; ~cardie (v. -cardie), s. f., anomalie congenitală constînd în situarea inimii în afara cardiei; ~carp (v. -carp), s. n., 1. Perete extern al pericarpului fructelor. 2. Corp de fructificație rezultat din straturile externe ale aparatului vegetativ; ~chelostomie (~kelostomie) (v. chelo-1, v. -stomie), s. f., procedeu de tratare a herniei pe cale ventrală, prin deschiderea sacului herniar; ~cianoză (v. -cianoză), s. f., algotrofism pe suprafața externă sau în celulele moarte ale fanerogamelor; ~ciclic (v. -ciclic), adj., (despre tuburi cribrale) care se află în afara sclerogenului și sub țesutul epidermal; ~colostomie (v. colo-1, v. -stomie), s. f., deschidere operatorie la nivelul epidermei, a unui segment de colon; ~crine (v. -crin), adj., s. f. pl., (substanțe toxice) emanate de plante; ~croic (v. -eroic), adj., (despre un pigment) situat pe suprafața celulei sau a hifelor; ~derm (v. -derm), s. n., 1. Înveliș extern al embrionului celular din care provin tegumentele și sistemul nervos. 2. Strat unicelular extern al peretelui corpului celenteratelor; ~dinamomorf (v. dinamo-, v. -morf), adj., (despre un sol) format sub acțiunea predominantă a factorilor climatici; ~endotrofic (v. endo-, v. -trofic), adj., care prezintă parazitism ectotrofic și endotrofic; ~fit (v. -fit), adj., s. f. pl., 1. adj., (Despre organisme vegetale) Care trăiește ca parazit la exteriorul unei plante. 2. s. f. pl., Paraziți vegetali pe fața externă a plantei gazdă. 3. s. f. pl., Paraziți vegetali de pe suprafața corpului uman; ~floic (v. -floic), adj., (despre un fascicul luminos) care este dispus central și acoperit cu țesut liberian; ~gen (v. -gen1), adj., (despre o plantă) care parazitează pe suprafața corpului gazdă; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Ontogeneză produsă de factori externi. 2. Dezvoltare embrionară în afara organismului (in-vitro); ~glie (v. -glie), s. f., pătură externă a tubului medular primitiv embrionar; ~mer (v. -mer), s. n., blastomer care participă la formarea ectodermului; ~mezoblast (v. mezo-, v. blast), s. n., pătură celulară embrionară din a cărei diferențiere rezultă ectoblastul și mezoblastul; ~mezoderm (v. mezo-, v. -derm), s. n., mezoderm derivat din ectodermul primar al unui blastodisc bilaminar sau gastrulă; ~morf (v. -morf), adj., (despre un tip somatic) caracterizat prin dezvoltarea exagerată a membrelor în raport cu trunchiul și a craniului în raport cu masivul facial; ~pag (v. -pag), s. m., făt teratologic dublu, caracterizat prin fuziunea pereților costosternali; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., zonă citoplasmatică periferică hialină; sin. citohialoplasmă, hialoplasmă; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., granule de cianoficină la algele albastre; ~sferă (v. -sferă), s. f., zonă exterioară a cromozomului; ~spor (v. -spor), s. m., spor format pe bazidie; ~stromă (v. -stromă), s. f., țesut format din hife miceliene, aflat pe suprafața organelor parazite; ~trof (v. -trof), adj., 1. Care trăiește pe suprafața altui organism animal sau vegetal. 2. Cu micoriză la care filamentele miceliene se dezvoltă numai în straturile superficiale ale rădăcinilor plantei gazdă; ~trop (v. -trop), adj., (despre o plantă) curbat în afară; sin. ectotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., ectotrop*; ~zoar (v. -zoar), s. n., parazit de natură animală care trăiește pe suprafața corpului uman.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ectotrof, ectotrofăadjectiv
- 1. (Despre organisme vegetale saprofite sau parazite) Care trăiește pe suprafața altui organism animal sau vegetal. DN
- 2. Cu micoriză la care filamentele miceliene se dezvoltă numai în straturile superficiale ale rădăcinilor plantei gazdă. MDN '00
etimologie:
- ectotrophe DN