ectofit, ~ă smf, a [At: ENC. AGR. II, 382 / S și: ~ophyte / Pl: ~iți, ~e / E: fr ectophyte] 1-2 (Organism vegetal) care trăiește ca parazit pe suprafața corpului omului și al animalelor.

ECTOFIT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Care trăiește ca parazit în exteriorul unei plante. [< fr. ectophyte, cf. gr. ektos – în afară, phyton – plantă].

ECTOFIT, -Ă I. adj., s. n. (organism) care trăiește ca parazit în exteriorul plantei gazdă. II. s. n. pl. paraziți vegetali pe suprafața corpului uman. (< fr. ectophyte/s/)

ECTOFIT ~tă (~ți, ~te) (despre organisme vegetale) Care trăiește ca parazit la suprafața unei plante. /<fr. ectophyte

ectofit s. n., adj. m., pl. ectofiți; f. sg. ectofită, pl. ectofite

ECTO- „exterior, extern, în afară”. ◊ gr. ektos „în afară” > fr. ecto-, it. id., engl. id., germ. ekto- > rom. ecto-. □ ~biont (v. -biont), s. n., organism fixat pe fața externă a corpului gazdei; ~blast (v. -blast), s. n., 1. Ectoderm. 2. Lob membranos situat în partea opusă cotiledonului; ~cardie (v. -cardie), s. f., anomalie congenitală constînd în situarea inimii în afara cardiei; ~carp (v. -carp), s. n., 1. Perete extern al pericarpului fructelor. 2. Corp de fructificație rezultat din straturile externe ale aparatului vegetativ; ~chelostomie (~kelostomie) (v. chelo-₁, v. -stomie), s. f., procedeu de tratare a herniei pe cale ventrală, prin deschiderea sacului herniar; ~cianoză (v. -cianoză), s. f., algotrofism pe suprafața externă sau în celulele moarte ale fanerogamelor; ~ciclic (v. -ciclic), adj., (despre tuburi cribrale) care se află în afara sclerogenului și sub țesutul epidermal; ~colostomie (v. colo-₁, v. -stomie), s. f., deschidere operatorie la nivelul epidermei, a unui segment de colon; ~crine (v. -crin), adj., s. f. pl., (substanțe toxice) emanate de plante; ~croic (v. -croic), adj., (despre un pigment) situat pe suprafața celulei sau a hifelor; ~derm (v. -derm), s. n., 1. Înveliș extern al embrionului celular din care provin tegumentele și sistemul nervos. 2. Strat unicelular extern al peretelui corpului celenteratelor; ~dinamomorf (v. dinamo-, v. -morf), adj., (despre un sol) format sub acțiunea predominantă a factorilor climatici; ~endotrofic (v. endo-, v. -trofic), adj., care prezintă parazitism ectotrofic și endotrofic; ~fit (v. -fit), adj., s. f. pl., 1. adj., (Despre organisme vegetale) Care trăiește ca parazit la exteriorul unei plante. 2. s. f. pl., Paraziți vegetali pe fața externă a plantei gazdă. 3. s. f. pl., Paraziți vegetali de pe suprafața corpului uman; ~floic (v. -floic), adj., (despre un fascicul lemnos^[1]) care este dispus central și acoperit cu țesut liberian; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre o plantă) care parazitează pe suprafața corpului gazdă; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Ontogeneză produsă de factori externi. 2. Dezvoltare embrionară în afara organismului (in-vitro); ~glie (v. -glie), s. f., pătură externă a tubului medular primitiv embrionar; ~mer (v. -mer), s. n., blastomer care participă la formarea ectodermului; ~mezoblast (v. mezo-, v. blast), s. n., pătură celulară embrionară din a cărei diferențiere rezultă ectoblastul și mezoblastul; ~mezoderm (v. mezo-, v. -derm), s. n., mezoderm derivat din ectodermul primar al unui blastodisc bilaminar sau gastrulă; ~morf (v. -morf), adj., (despre un tip somatic) caracterizat prin dezvoltarea exagerată a membrelor în raport cu trunchiul și a craniului în raport cu masivul facial; ~pag (v. -pag), s. m., făt teratologic dublu, caracterizat prin fuziunea pereților costosternali; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., zonă citoplasmatică periferică hialină; sin. citohialoplasmă, hialoplasmă; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., granule de cianoficină la algele albastre; ~sferă (v. -sferă), s. f., zonă exterioară a cromozomului; ~spor (v. -spor), s. m., spor format pe bazidie; ~stromă (v. -stromă), s. f., țesut format din hife miceliene, aflat pe suprafața organelor parazite; ~trof (v. -trof), adj., 1. Care trăiește pe suprafața altui organism animal sau vegetal. 2. Cu micoriză la care filamentele miceliene se dezvoltă numai în straturile superficiale ale rădăcinilor plantei gazdă; ~trop (v. -trop), adj., (despre o plantă) curbat în afară; sin. ectotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., ectotrop*; ~zoar (v. -zoar), s. n., parazit de natură animală care trăiește pe suprafața corpului uman. corectat(ă)