16 definiții pentru ectenie ictenie ihtenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECTÉNIE, ectenii, s. f. (În Biserica ortodoxă) Rugăciune de cerere sau de mulțumire rostită de către preot sau diacon, la care se răspunde prin: „Doamne miluiește” ori „Dă, Doamne”. – Din ngr. ektenís.

ecténie sf [At: N. COSTIN, LET. II, 114/6 / V: (îvp) ic~, iht~ / Pl: ~ii / E: ngr ἒκτένεια] (În Biserica ortodoxă) Șir de rugăciuni rostite de preot sau de diacon în cursul serviciului religios.

ECTÉNIE, ectenii, s. f. (în Biserica ortodoxă) Șir de rugăciuni rostite de preot sau de diacon în cursul serviciului religios. – Din ngr. ektenís.

ECTÉNIE, ectenii, s. f. (În biserica ortodoxă) Șir de rugăciuni scurte rostite de preot sau de diacon în cursul unui serviciu religios. Și popi, șirag, cădelnițînd, Citeau ectenii de comînd. COȘBUC, P. I 149.

ECTÉNIE ~i f. (în ritualul ortodox) Șir de rugăciuni rostite de preoți în timpul serviciului religios. [G.-D. ecteniei] /<fr., ngr. ektenis

ectènie f. rugăciune continuată, constând din mai multe cereri: și popii... ceteau ectenii de comând (COȘBUC). [Gr. mod.].

ecténie f. (ngr. ekténia, d. vgr. ekténeia, rugăcĭune stăruitoare, d. ektenés, întins, stăruitor. V. ipo-tenuză, te-tanos). Rugăcĭune în stihurĭ scurte pe care o spune diaconu în mijlocu bisericiĭ saŭ, în lipsa luĭ, preutu în altar. – Și icténie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ecténie (-ni-e-) s. f., art. ecténia (-ni-a), g.-d. art. ecténiei; pl. ecténii, art. ecténiile (-ni-i-)

ecténie s. f. (sil. -ni-e), art. ecténia (sil. -ni-a), g.-d. art. ecténiei; pl. ecténii, art. ecténiile (sil. -ni-i-)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ecténie (ecténii), s. f. – Șir de rugăciuni rostite în timpul slujbei. Ngr. ἐϰτένεια. Sec. XVII.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ectenie (< gr. ἐϰτενής, de la vb. ἐϰτείνω [ekteino], „a întinde, a prelungi”), grup de stihuri*, executate de preot sau de diacon în stil recitativ*, la care cântărețul* sau corul* răspunde cu: „Doamne miluiește ” sau „Ție, Doamne”. După conținutul și destinația lor se disting: e. mare (ἡ μεγάλη ἐϰτενής, 14 stihuri, la care se mai adaugă în unele cazuri stihuri specifice); e. mică (ἡ μιϰρὰ ἐϰτενής, 4 stihuri); e. întreită; e. de cerere; e. de mulțumire etc. Echiv. cu λιτανεία care a dat pl. lat. litania.

Intrare: ectenie
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ectenie
  • ectenia
plural
  • ectenii
  • ecteniile
genitiv-dativ singular
  • ectenii
  • ecteniei
plural
  • ectenii
  • ecteniilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ictenie
  • ictenia
plural
  • ictenii
  • icteniile
genitiv-dativ singular
  • ictenii
  • icteniei
plural
  • ictenii
  • icteniilor
vocativ singular
plural
ihtenie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

ectenie ictenie ihtenie

  • 1. (termen) bisericesc (la) ortodocși Rugăciune de cerere sau de mulțumire rostită de către preot sau diacon, la care se răspunde prin: „Doamne miluiește” ori „Dă, Doamne”.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Și popi, șirag, cădelnițînd, Citeau ectenii de comînd. COȘBUC, P. I 149.
      surse: DLRLC

etimologie: