2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ecruisat, ~ă a [At: LTR / P: ~cru-i~ / Pl: ~ați, ~e / E: ecruisa] 1-2 (D. metale sau aliaje) Care a trecut în stare de ecruisaj (1-2).

ECRUISÁT, -Ă, ecruisați, -te, adj. (Despre un metal sau un aliaj) În stare de ecruisaj. – Pronunțat: -cru-i-.

ECRUISÁ, ecruisez, vb. I. Intranz. A modifica proprietățile unui metal sau unui aliaj în urma unui proces de deformare plastică la rece sau la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea. [Pr.: -cru-i-] – Din ecruisaj (derivat regresiv). Cf. fr. écrouir.

ecruisa vi [At: MDENC / P: ~cru-i~ / Pzi: ~sez / E: ecruisaj cf fr écrouir] A modifica proprietățile unui metal (sau unui aliaj) în urma unui proces de deformare plastică la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea.

ECRUISÁ, ecruisez, vb. I. Intranz. A modifica proprietățile unui metal sau unui aliaj în urma unui proces de deformare plastică la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea. [Pr.: -cru-i-] – Din ecruisaj (derivat regresiv). Cf. fr. écrouir.

ECRUISÁ vb. I. tr. A modifica proprietățile unui metal prin deformații, mai ales prin batere la rece. [Pron. -cru-i-. / < ecruisare].

ECRUISÁ vb. tr. a întări suprafața unui metal prin deformarea acestuia la rece. (după fr. écrouir)

A ECRUISÁ ~éz tranz. (metale, aliaje) A modifica proprietățile prin deformare (la rece). /Din ecruisaj


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ecruisá (a ~) (e-cru-i-) vb., ind. prez. 3 ecruiseáză

ecruisá vb. (sil. -cru-i-), ind. prez. 1 ecruiséz, 3 sg. și pl. ecruiseáză

Intrare: ecruisat
ecruisat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecruisat
  • ecruisatul
  • ecruisatu‑
  • ecruisa
  • ecruisata
plural
  • ecruisați
  • ecruisații
  • ecruisate
  • ecruisatele
genitiv-dativ singular
  • ecruisat
  • ecruisatului
  • ecruisate
  • ecruisatei
plural
  • ecruisați
  • ecruisaților
  • ecruisate
  • ecruisatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ecruisa
  • silabație: e-cru-i-sa info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ecruisa
  • ecruisare
  • ecruisat
  • ecruisatu‑
  • ecruisând
  • ecruisându‑
singular plural
  • ecruisea
  • ecruisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ecruisez
(să)
  • ecruisez
  • ecruisam
  • ecruisai
  • ecruisasem
a II-a (tu)
  • ecruisezi
(să)
  • ecruisezi
  • ecruisai
  • ecruisași
  • ecruisaseși
a III-a (el, ea)
  • ecruisea
(să)
  • ecruiseze
  • ecruisa
  • ecruisă
  • ecruisase
plural I (noi)
  • ecruisăm
(să)
  • ecruisăm
  • ecruisam
  • ecruisarăm
  • ecruisaserăm
  • ecruisasem
a II-a (voi)
  • ecruisați
(să)
  • ecruisați
  • ecruisați
  • ecruisarăți
  • ecruisaserăți
  • ecruisaseți
a III-a (ei, ele)
  • ecruisea
(să)
  • ecruiseze
  • ecruisau
  • ecruisa
  • ecruisaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ecruisat

  • 1. (Despre un metal sau un aliaj) În stare de ecruisaj.
    surse: DLRLC

etimologie:

ecruisa

  • 1. A modifica proprietățile unui metal sau unui aliaj în urma unui proces de deformare plastică la rece sau la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: