economicitate sf [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 48-49 / Pl: ~tăți / E: economic + -ește] 1-8 Capacitate sau însușire de a fi economic (4, 6, 7, 8). 9-10 (Grad de) economie (6-7).

ECONOMICITATE s.f. Grad de economie. [< economic + -itate].

ECONOMICITATE s. f. economisire; grad de economie, rentabilitate. (< economic + -itate)

economicitate s. f. Economisire, grad de economie; rentabilitate ◊ „[Apartamentele] nu erau prea spațioase pentru o familie obișnuită, dar era evidentă grija pentru economicitatea spațiului, pentru calitatea finisajului.” Cont. 16 XII 60 p. 2. ◊ „V-aș ruga să faceți o apreciere generală de economicitatea acestor resurse.” R.l. 25 XI 73 p. 3; v. și Sc. 4 XII 63 p. 4, R.l. 5 III 71 p. 3, 30 I 84 p. 6 (din economic + -itate; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 136; DEX, DN3)

economicitate s. f., g.-d. art. economicității

economicitate s. f., g.-d. art. economicității

economicitate s. f., g.-d. art. economicității