ECOGRAF, ecografe, s. n. Aparat pentru stabilirea diagnosticului cu ajutorul ultrasunetelor. – Din fr. échographe.

ecograf sn [At: TUDORAN, O. 110 / Pl: ~e / E: eg echograph] Aparat care servește la determinarea caracteristicilor mediilor pe baza principiului vibrațiilor ultrasonore.

ECOGRAF s.n. Aparat pentru aprecierea densității mediilor bazat pe principiul vibrațiilor ultrasonore. [< fr. échographe].

ECOGRAF s. n. aparat pentru ecografie¹ (1). (< fr. échographe)

ecograf s. n. (med.) Aparat pentru măsurarea densității mediilor bazat pe principiul vibrațiilor ultrasonore ◊ „La clinica medicală nr. 1 din Cluj-Napoca [...] s-a dat în funcțiune un ecograf multifuncțional.” R.l. 12 VI 84 p. 5. ◊ „[Clinica medicală nr. 3] a extins gama explorărilor cu ajutorul ecografului și asupra diagnosticului calcefierilor valvulare ale inimii. La un mare număr de bolnavi au demonstrat că explorarea ecocardiografică [...] pune pregnant în evidență, sub forma lipsei de ecouri, această maladie [...] Se îmbogățește astfel posibilitatea de diagnostic ecografic [...]” R.l. 4 XII 84 p. 5 (din fr. écographe; DN3, DEX-S)

ECOGRAF ~e n. Aparat pentru investigarea organelor interne, bazat pe ultrasunete. [Sil. e-co-graf] /<fr. échographe

+ecograf s. n., pl. ecografe

ecograf s. n., pl. ecografe

ECO-₂ „ecou, zgomot, semnal sonor”. ◊ gr. ekho, „sunet, zgomot, ecou” > fr. écho-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. eco-. □ ~acuzie (v. -acuzie), s. f., tulburare a funcției auditive, caracterizată prin perceperea unui sunet auzit altădată; ~chinezie (~kinezie) (v. -chinezie), s. f., tendință patologică de imitare automată a acțiunilor și gesturilor persoanelor din jur; sin ecopraxie; ~encefalografie (v. encefalo-, v. -grafie), s. f., metodă de diagnosticare a proceselor patologice intracraniene cu ajutorul ultrasunetelor; ~estezie (v. -estezie), s. f., semnale somatoestezice false determinate de propagarea difuză a excitației; ~frazie (v. -frazie), s. f., tendință patologică de repetare automată a propozițiilor auzite la alte persoane; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru aprecierea densității mediilor, bazat pe principiul vibrațiilor ultrasonore; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Metodă de apreciere a densității țesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de vibrațiile ultrasonore. 2. Intercalare în scris de către bolnav a unor cuvinte auzite întîmplător; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la ecograf; ~lalie (v. -lalie), s. f., repetare automată a cuvintelor spuse de interlocutor, constituind un simptom al unor boli nervoase; ~metrie (v. metrie₁), s. f., procedeu de determinare a nivelului unui lichid într-o sondă; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat de măsurare a adîncimii nivelului de lichid dintr-o gură de sondă, pe baza reflexiei undelor sonore; ~mimie (v. -mimie), s. f., imitare a expresiilor mimice ale persoanelor din jur, care apare în anumite stări patologice; ~patie (v. -patie), s. f., manifestare patologică constînd în repetarea fără sens a unor cuvinte sau acțiuni; ~praxie (v. -praxie), s. f., ecochinezie*; ~timie (v. -timie), s. f., reflectare în reacțiile emoționale ale unei persoane a tonusului afectiv al celor din jur.