14 definiții pentru ecleziarh

ECLEZIÁRH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are în grijă rânduiala serviciului religios într-o biserică sau într-o mănăstire. [Pr.: -zi-arh] – Din fr. ecclésiarque.

ECLEZIÁRH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios într-o biserică sau într-o mănăstire. [Pr.: -zi-arh] – Din fr. ecclésiarque.

ECLEZIÁRH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are în grija sa rînduiala serviciului religios într-o biserică sau mănăstire.

ecleziárh (e-cle-zi-arh) s. m., pl. ecleziárhi

ecleziárh s. m. (sil. -cle-zi-arh), pl. ecleziárhi

ECLEZIÁRH s.m. Cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios. [Pron. -zi-arh. / < fr. ecclésiarque].

ECLEZIÁRH s. m. cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios. (< fr. ecclésiarque)

ECLEZIÁRH ~i m. Cleric care are în grija sa oficierea serviciului religios. [Sil. e-cle-zi-arh] /<fr. ecclésiarque

ecleziarh m. mai mare peste cântăreți sau paracliseri. [Gr. mod.].

Dionisie Ecleziarhul m. cronicar muntean a cărui cronică îmbrățișează anii 1764-1815.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DIONISIE ECLEZIARHUL (c. 1759-1820, n. Pietrari, jud. Vâlcea), călugăr, caligraf și cronicar din Țara Românească. Autorul unui „Hrohograf” care înfățișează istoria Țării Românești între 1764 și 1815.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

Dionisie Ecleziarhul (1759 – c. 1820), cronicar oltean, originar din părțile Mehedinților, călugăr la m-rea Tismana și apoi numit de episcopul Filaret ecleziarh al Episcopiei Râmnicului, însărcinându-l cu întocmirea și scrierea condicilor și a metoacelor ei. După o pribegie prin Banat până la Buda, se stabilește la Craiova la școala Obedeanu, ajungând dascăl de slovenie între 1816 și 1819. A scris Cronograful Țării Românești, continuând cronica lui Mihai Cantacuzino și povestind evenimentele istorice între 1764 și 1819.

Ecleziarhul v. Dionisie Ecleziarhul.

Intrare: ecleziarh
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ecleziarh ecleziarhul
plural ecleziarhi ecleziarhii
genitiv-dativ singular ecleziarh ecleziarhului
plural ecleziarhi ecleziarhilor
vocativ singular
plural