25 de definiții pentru ecleziarh eccleziarc eclesiarh ecleziarha eclisiarh ecliziarh (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ecleziárh sm [At: (a. 1522) D. BOGDAN, GL. 44 / V: ~esi~, eccleziárc, (înv) ~a, ~lisi~, clisi~ / P: ~zi-arh / Pl: ~i / E: fr ecclésiarque] Cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios într-o biserică sau într-o mănăstire Si: paracliser.

ECLEZIÁRH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are în grijă rânduiala serviciului religios într-o biserică sau într-o mănăstire. [Pr.: -zi-arh] – Din fr. ecclésiarque.

ECLEZIÁRH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios într-o biserică sau într-o mănăstire. [Pr.: -zi-arh] – Din fr. ecclésiarque.

ECLEZIÁRH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are în grija sa rînduiala serviciului religios într-o biserică sau mănăstire.

ecleziárh (e-cle-zi-arh) s. m., pl. ecleziárhi

ecleziárh s. m. (sil. -cle-zi-arh), pl. ecleziárhi

ECLEZIÁRH s.m. Cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios. [Pron. -zi-arh. / < fr. ecclésiarque].

ECLEZIÁRH s. m. cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios. (< fr. ecclésiarque)

ECLEZIÁRH ~i m. Cleric care are în grija sa oficierea serviciului religios. [Sil. e-cle-zi-arh] /<fr. ecclésiarque

ecleziarh m. mai mare peste cântăreți sau paracliseri. [Gr. mod.].

eccleziárc sm vz ecleziarh

ecleziárha sm vz ecleziarh

eclisiárh sm vz ecleziarh[1] modificată

  1. În original, greșit: vz eclesiarh. Vezi def. formei principale ecleziarh LauraGellner

ECLISIÁRH s. v. cântăreț, dascăl, diac, paracliser, psalt, țârcovnic.

eclesiárh (eclesiárhi), s. m. – Cleric, sacristan. – 2. Portar. – 3. (Înv.) Călugăr care administra veniturile mănăstirii. – Var. (înv.) (e)clisiarh, (Trans.) clisar. Ngr. ἐϰϰλησιάρχης, de la ἐϰϰλησία „biserică” (Murnu 19). Sec. XVII. – Der. eclesiarhie (înv., eclesiarșie), s. f. (administrarea veniturilor unei mănăstiri). – Fac parte din aceeași familie: eclesie, s. f. (Trans., parohie), din lat. ecclesia (sec. XIX); eclesiast, s. m. (parte a Bibliei atribuită lui Solomon), din ngr. ἐϰϰλησιάστης; eclesiastic, adj. (bisericesc), din ngr. ἐϰϰλησιαστιϰός.[1]

  1. Var. ecleziarh (cf. def. din DEX’98; Dicționarul ortografic; NODEX și DN). — blaurb.

Dionisie Ecleziarhul m. cronicar muntean a cărui cronică îmbrățișează anii 1764-1815.

clisiárh m. (maĭ vechĭ eclisiarh, d. mgr. ekklisiárhis. V. paraclis). Servitor de biserică (măturător, aprinzător de lumînărĭ, trăgător de clopote ș. a.) saŭ și psalt. – Și (Tel.) clisar, fem. clisăreasă, pl. ese (Univ. 16 Maĭ 1920, 3, 3). Ca forma maĭ noŭă, și eclesiarh (vgr. ekklesiárhes: Dionisie eclesiarhu (un cronicar). V. țîrcovnic, palamar 1, crîsnic 1, paraclisier.

arată toate definițiile

Intrare: ecleziarh
  • silabisire: -cle-zi-arh
substantiv masculin (M16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ecleziarh ecleziarhul
plural ecleziarhi ecleziarhii
genitiv-dativ singular ecleziarh ecleziarhului
plural ecleziarhi ecleziarhilor
vocativ singular
plural
eccleziarc
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
substantiv masculin (M16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eclesiarh eclesiarhul
plural eclesiarhi eclesiarhii
genitiv-dativ singular eclesiarh eclesiarhului
plural eclesiarhi eclesiarhilor
vocativ singular
plural
ecleziarha
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
substantiv masculin (M16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eclisiarh eclisiarhul
plural eclisiarhi eclisiarhii
genitiv-dativ singular eclisiarh eclisiarhului
plural eclisiarhi eclisiarhilor
vocativ singular
plural
ecliziarh
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.