8 definiții pentru ecleror


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECLERÓR, eclerori, s. m. (Înv.) Soldat trimis în recunoaștere pentru a cerceta poziția și mișcările inamicului; iscoadă. – Din fr. éclaireur.

eclerór sm [At: ODOBESCU, S. III, 571 / Pl: ~i / E: fr éclaireur] (Iuz) Soldat trimis înaintea unei unități sau unei armate ca să cerceteze poziția și mișcările inamicului Si: cercetaș, (înv) iscoadă.

ECLERÓR, eclerori, s. m. (Înv.) Soldat trimis înaintea unei unități sau unei armate ca să cerceteze poziția și mișcările inamicului; iscoadă – Din fr. éclaireur.

ECLERÓR, eclerori, s. m. (Mil.; învechit) Militar trimis înaintea unei unități militare ca să cerceteze locurile sau să observe mișcările inamicului; cercetaș.

ECLERÓR s.m. (Ieșit din uz) Cercetaș, soldat trimis înaintea unei unități sau a unei armate ca să cerceteze pozițiile și mișcările inamicului; iscoadă. [< fr. éclaireur].

eclerori m. pl. patrule de recunoaștere (= fr. éclaireurs).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eclerór (înv.) (e-cle-) s. m., pl. ecleróri

eclerór s. m. (sil. -cle-), pl. ecleróri

Intrare: ecleror
  • silabație: e-cle-ror info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecleror
  • eclerorul
  • ecleroru‑
plural
  • eclerori
  • eclerorii
genitiv-dativ singular
  • ecleror
  • eclerorului
plural
  • eclerori
  • eclerorilor
vocativ singular
  • eclerorule
plural
  • eclerorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ecleror

etimologie: