7 definiții pentru ecleror

ECLERÓR, eclerori, s. m. (Înv.) Soldat trimis în recunoaștere pentru a cerceta poziția și mișcările inamicului; iscoadă. – Din fr. éclaireur.

ECLERÓR, eclerori, s. m. (Înv.) Soldat trimis înaintea unei unități sau unei armate ca să cerceteze poziția și mișcările inamicului; iscoadă – Din fr. éclaireur.

ECLERÓR, eclerori, s. m. (Mil.; învechit) Militar trimis înaintea unei unități militare ca să cerceteze locurile sau să observe mișcările inamicului; cercetaș.

eclerór (înv.) (e-cle-) s. m., pl. ecleróri

eclerór s. m. (sil. -cle-), pl. ecleróri

ECLERÓR s.m. (Ieșit din uz) Cercetaș, soldat trimis înaintea unei unități sau a unei armate ca să cerceteze pozițiile și mișcările inamicului; iscoadă. [< fr. éclaireur].

eclerori m. pl. patrule de recunoaștere (= fr. éclaireurs).

Intrare: ecleror
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ecleror eclerorul
plural eclerori eclerorii
genitiv-dativ singular ecleror eclerorului
plural eclerori eclerorilor
vocativ singular
plural