opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECLECTIC, -Ă, eclectici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care adoptă sau susține eclectismul; caracterizat prin eclectism. – Din fr. éclectique.

ECLECTIC, -Ă, eclectici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care adoptă sau susține eclectismul; caracterizat prin eclectism. – Din fr. éclectique.

eclectic, ~ă a [At: POTECA, F. 41/1 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr éclectique] 1-4 smf, a (Persoană) care adoptă sau susține eclectismul (2). 5 a Care este caracterizat prin eclectism (3). 6 (Pex) Amestecat. 7 (Pex) Eterogen.

ECLECTIC, -Ă, eclectici, -e, adj. Care se află pe pozițiile eclectismului, care combină neprincipial și mecanic concepții diferite, incompatibile una cu alta. ◊ (Substantivat) Oricît de capabil ar fi un om, dacă nu-și va elabora o concepție filozofică marxist-leninistă, riguroasă și armonioasă, el nu va fi, în cel mai bun caz, decît un eclectic. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 118.

ECLECTIC, -Ă adj. (adesea s.) De eclectism. ♦ Care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care alege ceea ce îi place din diferite școli, genuri etc. [Cf. fr. éclectique, gr. eklektikos < eklegein – a alege].

ECLECTIC, -Ă I. adj. referitor la eclectism, care dă dovadă de eclectism, care promovează eclectismul; care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care îmbină elemente diverse din diferite școli, genuri etc. II. s. f. alegere și îmbinare după diverse criterii a unor idei, concepții etc. eterogene sau chiar opuse. III. s. m. f. adept al eclectismului filozofic. (< fr. éclectique, gr. eklektikos)

ECLECTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de eclectism; propriu eclectismului. [Sil. e-clec-tic] /<fr. éclectique, lat. eclecticus

eclectic a. privitor la eclectism. ║ m. partizan al eclectismului.

*ecléctic, -ă adj. (vgr. eklektikós, d. ek-légo, aleg). Care alege de colo și de colo. Subst. Adept al eclectizmuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eclectic (desp. e-clec-) adj. m., pl. eclectici; f. eclectică, pl. eclectice

eclectic (e-clec-) adj. m., pl. eclectici; f. eclectică, pl. eclectice

eclectic adj. m. (sil. -clec-), pl. eclectici; f. sg. eclectică, pl. eclectice

Intrare: eclectic (adj.)
eclectic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: e-clec-tic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclectic
  • eclecticul
  • eclecticu‑
  • eclectică
  • eclectica
plural
  • eclectici
  • eclecticii
  • eclectice
  • eclecticele
genitiv-dativ singular
  • eclectic
  • eclecticului
  • eclectice
  • eclecticei
plural
  • eclectici
  • eclecticilor
  • eclectice
  • eclecticelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: eclectic (persoană)
eclectic2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: e-clec-tic info
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclectic
  • eclecticul
  • eclecticu‑
plural
  • eclectici
  • eclecticii
genitiv-dativ singular
  • eclectic
  • eclecticului
plural
  • eclectici
  • eclecticilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eclectic, eclecticăadjectiv
eclectică, eclecticesubstantiv feminin
eclectic, eclecticisubstantiv masculin

  • 1. (Persoană) care adoptă sau susține eclectismul; caracterizat prin eclectism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Oricît de capabil ar fi un om, dacă nu-și va elabora o concepție filozofică marxist-leninistă, riguroasă și armonioasă, el nu va fi, în cel mai bun caz, decît un eclectic. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 118. DLRLC
    • 1.1. Care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care alege ceea ce îi place din diferite școli, genuri etc. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.