9 definiții pentru eclator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECLATÓR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare. – Din fr. éclateur.

ECLATÓR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare. – Din fr. éclateur.

eclator sn [At: MDT / Pl: ~oare / E: fr éclateur] Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare.

ECLATÓR, eclatoare, s. n. Aparat electric format din doi electrozi la distanță reglabilă unul de altul, între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare.

ECLATÓR s.n. Aparat care produce scânteia electrică la aparatele de telegrafie fără fir. [< fr. éclateur].

ECLATÓR s. n. aparat electric pentru măsurarea tensiunilor înalte, pentru protecție contra supratensiunilor în rețelele de transport a energiei electrice etc. (< fr. éclateur)

ECLATÓR ~oáre n. Dispozitiv electrotehnic folosit pentru protecția instalațiilor electrice contra supratensiunilor. /<fr. éclateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eclatór (e-cla-) s. n., pl. eclatóare

eclatór s. n. (sil. -cla-), pl. eclatoáre

Intrare: eclator
  • silabație: e-cla-tor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclator
  • eclatorul
  • eclatoru‑
plural
  • eclatoare
  • eclatoarele
genitiv-dativ singular
  • eclator
  • eclatorului
plural
  • eclatoare
  • eclatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

eclator

  • 1. Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: