ECLATANT, -Ă, eclatanți, -te, adj. (Livr.) Care impresionează puternic, care produce vâlvă; răsunător. – Din fr. éclatant.

eclatant, ~ă [At: MAG. IST. I, 257/12 / Pl: ~nți, ~e / E: fr éclatant] (Frm) 1 a Care impresionează puternic. 2 a Care produce vâlvă Si: răsunător. 3 a Care strălucește puternic. 4-5 a, av (Fig) (Care izbucnește) violent, brusc.

ECLATANT, -Ă, eclatanți, -te, adj. (Franțuzism) Care impresionează puternic, care produce vâlvă; răsunător. – Din fr. éclatant.

ECLATANT, -Ă, eclatanți, -te, adj. (Franțuzism) Care impresionează puternic, care produce vîlvă, care are răsunet. Aștept nerăbdător o eclatantă confirmare a primirii acestor rînduri. CARAGIALE, O. VII 105.

ECLATANT, -Ă adj. (Rar) Strălucitor, impresionant. ♦ Răsunător. [< fr. éclatant].

ECLATANT, -Ă adj. strălucitor, impresionant, răsunător. (< fr. éclatant)

ECLATANT ~tă (~ți, ~te) Care produce o impresie puternică; care se manifestă cu o intensitate deosebită. Culoare ~tă. Voce ~tă. [Sil. e-cla-tant] /<fr. éclatant, germ. eklatant

*eclatánt, -ă adj. (fr. éclatant). Barb. Strălucit, strălucitor: victorie eclatantă. Adv. În mod strălucit.

eclatant (livr.) (desp. e-cla-) adj. m., pl. eclatanți; f. eclatantă, pl. eclatante

eclatant (livr.) (e-cla-) adj. m., pl. eclatanți; f. eclatantă, pl. eclatante

eclatant adj. m. (sil. -cla-), pl. eclatanți; f. sg. eclatantă, pl. eclatante

ECLATANT adj. v. strălucit, strălucitor.

eclatant adj. v. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR.