11 definiții pentru eclatant

ECLATÁNT, -Ă, eclatanți, -te, adj. (Livr.) Care impresionează puternic, care produce vâlvă; răsunător. – Din fr. éclatant.

ECLATÁNT, -Ă, eclatanți, -te, adj. (Franțuzism) Care impresionează puternic, care produce vâlvă; răsunător. – Din fr. éclatant.

ECLATÁNT, -Ă, eclatanți, -te, adj. (Franțuzism) Care impresionează puternic, care produce vîlvă, care are răsunet. Aștept nerăbdător o eclatantă confirmare a primirii acestor rînduri. CARAGIALE, O. VII 105.

eclatánt (livr.) (e-cla-) adj. m., pl. eclatánți; f. eclatántă, pl. eclatánte

eclatánt adj. m. (sil. -cla-), pl. eclatánți; f. sg. eclatántă, pl. eclatánte

ECLATÁNT adj. v. strălucit, strălucitor.

ECLATÁNT, -Ă adj. (Rar) Strălucitor, impresionant. ♦ Răsunător. [< fr. éclatant].

ECLATÁNT, -Ă adj. strălucitor, impresionant, răsunător. (< fr. éclatant)

ECLATÁNT ~tă (~ți, ~te) Care produce o impresie puternică; care se manifestă cu o intensitate deosebită. Culoare ~tă. Voce ~tă. [Sil. e-cla-tant] /<fr. éclatant, germ. eklatant

*eclatánt, -ă adj. (fr. éclatant). Barb. Strălucit, strălucitor: victorie eclatantă. Adv. În mod strălucit.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

eclatánt adj. v. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR.

Intrare: eclatant
eclatant adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eclatant eclatantul eclatantă eclatanta
plural eclatanți eclatanții eclatante eclatantele
genitiv-dativ singular eclatant eclatantului eclatante eclatantei
plural eclatanți eclatanților eclatante eclatantelor
vocativ singular
plural