12 definiții pentru echivala ecvivala

echivalá [At: ASACHI, E. III, 83/23 / S și: ecui~ / V: (înv) ecvi~ / Pzi: ~léz / E: fr équivaloir, lat aequivalere] 1-2 vti A avea sau a face să aibă aceeași valoare cu altceva sau cu altcineva. 3-4 vti A fi sau a face să fie egal. 5-6 vti A ajunge sau a face să ajungă la același nivel (de evoluție, de dezvoltare, de importanță) al calității, al cantității, al intensității etc. 7 vt A recunoaște valabilitatea unor studii, examene, diplome, acte obținute în cadrul unei școli de alt tip sau în străinătate. 8 vt (Pex) A traduce.

ECHIVALÁ, echivalez, vb. I. Intranz. și tranz. A avea sau a face să aibă aceeași valoare, cu altceva sau cu altcineva; a fi sau a face să fie egal. ♦ A face o echivalare (2). – Din fr. équivaloir, lat. aequivalere.

ECHIVALÁ, echivalez, vb. I. Intranz. și tranz. A avea sau a face să aibă aceeași valoare cu altceva sau cu altcineva; a fi sau a face să fie egal. ♦ A face echivalarea (2). – Din fr. équivaloir, lat. aequivalere.

ECHIVALÁ, echivalez, vb. I. Intranz. (Construit cu prep. «cu») A avea aceeași valoare cu altceva sau altcineva; a fi egal. Fapta aceasta echivalează cu un act de eroism.Absolvenții Școlii superioare de partid vor primi o diplomă de absolvire a Școlii superioare de partid care echivalează cu diploma de absolvire a învățămîntului superior de stat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 17. ◊ Tranz. (Cu privire la o diplomă, un act, un examen etc.) Comisia mi-a echivalat diploma de bacalaureat comercial cu cea de liceu.

echivalá (a ~) vb., ind. prez. 3 echivaleáză

echivalá vb., ind. prez. 1 sg. echivaléz, 3 sg. și pl. echivaleáză

ECHIVALÁ vb. I. intr. A fi egal, a avea o valoare egală cu ceva. ♦ tr. (p. ext.) A traduce. ♦ tr. A face (ca o diplomă, un examen etc.) să aibă aceeași valoare cu altul (din altă țară, provenit din altă parte etc.). [Cf. fr. équivaloir, it. equivalere, lat. aequivalere < aequus – egal, valere – a valora].

ECHIVALÁ vb. I. intr. a fi egal, a avea o valoare egală cu ceva. II. tr. 1. a traduce. 2. a recunoaște valabilitatea unor studii, examene sau diplome obținute în cadrul unei școli de alt tip ori în străinătate. (< fr. équivaloir, lat. aequivalere)

A ECHIVALÁ ~éz 1. tranz. A face să fie egal. 2. intranz. A fi egal; a avea valoare identică. /<fr. équivaloir, lat. aequivalere

echivalà v. a fi de aceeaș valoare.

*echivaléz v. intr. (fr. équivaler, d. lat. aequi-valére). Îs egal în valoare. V. tr. Fac egal în valoare: a echivala o diplomă cu alta.

Intrare: echivala
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • echivala
  • echivalare
  • echivalat
  • echivalatu‑
  • echivalând
  • echivalându‑
singular plural
  • echivalea
  • echivalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • echivalez
(să)
  • echivalez
  • echivalam
  • echivalai
  • echivalasem
a II-a (tu)
  • echivalezi
(să)
  • echivalezi
  • echivalai
  • echivalași
  • echivalaseși
a III-a (el, ea)
  • echivalea
(să)
  • echivaleze
  • echivala
  • echivală
  • echivalase
plural I (noi)
  • echivalăm
(să)
  • echivalăm
  • echivalam
  • echivalarăm
  • echivalaserăm
  • echivalasem
a II-a (voi)
  • echivalați
(să)
  • echivalați
  • echivalați
  • echivalarăți
  • echivalaserăți
  • echivalaseți
a III-a (ei, ele)
  • echivalea
(să)
  • echivaleze
  • echivalau
  • echivala
  • echivalaseră
ecvivala
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)