2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

echínă sf [At: LM / V: (îvr) echín sm, ~nus sm / Pl: ~ne / E: ngr ἐχῖνος, fr échine] 1 (Arh) Mulură convexă, specifică ordinului doric, plasată imediat sub abacă. 2 (Ant) Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale.

ECHÍNĂ, echine, s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino.

ECHÍNĂ, echine, s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino.

ECHÍNĂ s.f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, așezată imediat sub abacă. [< fr. échine, it. echino, gr. echinos].

ECHÍNĂ s. f. 1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric. 3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă. (< fr. échine)

echín sm vz echină[1] modificată

  1. În original, tipărit incorect: vz echivă LauraGellner

ECHÍN, -Ă adj. De cal. ◊ (Med.) Varus echin = deformație constând în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei. [Var. ecvin, -ă adj. / < fr. équin, cf. lat. equinus < equus – cal].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

echínă s. f., g.-d. art. echínei; pl. echíne

echínă s. f., g.-d. art. echínei; pl. echíne

Intrare: echină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echi
  • echina
plural
  • echine
  • echinele
genitiv-dativ singular
  • echine
  • echinei
plural
  • echine
  • echinelor
vocativ singular
plural
echin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
echinus
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: echin (adj.)
echin (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echin
  • echinul
  • echinu‑
  • echi
  • echina
plural
  • echini
  • echinii
  • echine
  • echinele
genitiv-dativ singular
  • echin
  • echinului
  • echine
  • echinei
plural
  • echini
  • echinilor
  • echine
  • echinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

echină echin echinus

  • 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Ornament al capitelului coloanei ionice.
    surse: MDN '00 sinonime: ovă

etimologie: