2 intrări
- echină echin echinus
- echin (adj.)
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ECHÍNĂ, echine, s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino.
ECHÍNĂ, echine, s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de toknowro
- acțiuni
echínă sf [At: LM / V: (îvr) echín sm, ~nus sm / Pl: ~ne / E: ngr ἐχῖνος, fr échine] 1 (Arh) Mulură convexă, specifică ordinului doric, plasată imediat sub abacă. 2 (Ant) Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECHÍNĂ s.f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, așezată imediat sub abacă. [< fr. échine, it. echino, gr. echinos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECHÍNĂ s. f. 1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric. 3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă. (< fr. échine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
echín sm vz echină[1] modificată
- În original, tipărit incorect: vz echivă — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
echínus sm vz echină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECHÍN, -Ă adj. De cal. ◊ (Med.) Varus echin = deformație constând în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei. [Var. ecvin, -ă adj. / < fr. équin, cf. lat. equinus < equus – cal].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
echínă s. f., g.-d. art. echínei; pl. echíne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
echínă s. f., g.-d. art. echínei; pl. echíne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
echină echin echinus
- 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele.surse: DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă.surse: DEX '09 DEX '98 DN
- 3. Ornament al capitelului coloanei ionice.surse: MDN '00 sinonime: ovă
etimologie:
- limba franceză échinesurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba italiană echinosurse: DEX '09 DEX '98 DN