5 definiții pentru ebulment


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ebulmént sn [At: LTR2 / Pl: ~e / E: fr éboulement] (Glg) 1 Alunecare superficială de teren, care apare pe suprafața versanților sau pe taluzele săpăturilor. 2 Material rezultat în urma unui ebulment (1).

EBULMÉNT s.n. (Geol.) Surpare, prăbușire, năruire. ♦ Materialul astfel rezultat. [< fr. éboulement].

EBULMÉNT s. n. 1. surpare, prăbușire, năruire a unui teren, a unui material. 2. materialul astfel rezultat. (< fr. éboulement)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ebulmént s. n., pl. ebulménte


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EBULMÉNT (< fr.) s. n. Alunecare superficială de teren produsă în roci omogene, independent de stratificație, pe suprafața versanților, pe taluzurile săpăturilor, în urma uscării maselor argiloase sau a acțiunii hidrodinamice a apei de infiltrație.

Intrare: ebulment
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ebulment
  • ebulmentul
  • ebulmentu‑
plural
  • ebulmente
  • ebulmentele
genitiv-dativ singular
  • ebulment
  • ebulmentului
plural
  • ebulmente
  • ebulmentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)