EBULIOMETRU, ebuliometre, s. n. Aparat care servește la determinarea concentrației alcoolice a unui lichid, prin stabilirea punctului de fierbere al acestuia în comparație cu cel al apei. [Pr.: -li-o-] – Din fr. ébulliomètre.

ebuliometru sn [At: ENC. AGR. / P: ~li-o~ / Pl: ~re / E: fr ébulliomètre] Ebulioscop.

EBULIOMETRU, ebuliometre, s. n. Aparat care servește la determinarea concentrației alcoolice a unui lichid, prin stabilirea punctului lui de fierbere în comparație cu cel al apei. [Pr.: -li-o-] – Din fr. ébulliomètre.

EBULIOMETRU, ebuliometre, s. n. Aparat care servește la determinarea concentrației alcoolice a unui lichid (mai ales a vinului) prin stabilirea punctului lui de fierbere.

EBULIOMETRU s.n. Aparat pentru determinarea conținutului de alcool al unui lichid prin stabilirea punctului său de fierbere; ebulioscop. [Pron. -li-o-. / < fr. ébulliomètre, cf. lat. ebullire – a fierbe, gr. metron – măsură].

EBULIOMETRU s. n. aparat folosit în ebuliometrie; ebulioscop. (< fr. ébulliomètre)

EBULIOMETRU ~e n. Aparat folosit în ebuliometrie. /<fr. ébulliometre

ebuliometru (desp. -li-o-, -me-tru) s. n., art. ebuliometrul; pl. ebuliometre

ebuliometru (-li-o-, -me-tru) s. n., art. ebuliometrul; pl. ebuliometre

ebuliometru s. n. (sil. -li-o-, -tru), art. ebuliometrul; pl. ebuliometre

EBULIOMETRU s. (FIZ.) ebulioscop.

EBULIO- „fierbere, ebuliție”. ◊ L. ebullio, ire „a clocoti, a fierbe” > fr. ébullio-, germ. id., engl. id. > rom. ebulio-. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ebulioscopie*; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea conținutului de alcool al unui lichid prin stabilirea punctului său de fierbere; sin. ebulioscop; ~scop (v. -scop), s. n., ebuliometru*; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de determinare a greutății moleculare pe baza temperaturii de fierbere; sin. ebuliometrie.