ebuliometrie sf [At: MARIAN-ȚITEICA, FIZ. II, 123 / P: ~li-o~ / Pl: ~ii / E: fr ébulliométrie] Ebulioscopie.

EBULIOMETRIE s.f. Metodă fizico-chimică de determinare a greutății moleculare prin măsurarea temperaturilor de fierbere; ebulioscopie. [Pron. -li-o-, gen. -iei. / < fr. ébulliométrie].

EBULIOMETRIE s. f. ebulioscopie. (< fr. ébulliométrie)

EBULIOMETRIE f. Metodă fizico-chimică de determinare a concentrației de alcool din unele lichide prin stabilirea punctului de fierbere al acestora. /<fr. ébulliométrie

!ebuliometrie (desp. -li-o-, -me-tri-) s. f., art. ebuliometria, g.-d. art. ebuliometriei; pl. ebuliometrii, art. ebuliometriile (desp. -tri-i-)

ebuliometrie (-li-o-, -me-tri-) s. f., art. ebuliometria, g.-d. ebuliometrii, art. ebuliometriei

ebuliometrie s. f. (sil. -li-o-, -tri-), art. ebuliometria, g.-d. ebuliometrii, art. ebuliometriei

EBULIO- „fierbere, ebuliție”. ◊ L. ebullio, ire „a clocoti, a fierbe” > fr. ébullio-, germ. id., engl. id. > rom. ebulio-. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ebulioscopie*; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea conținutului de alcool al unui lichid prin stabilirea punctului său de fierbere; sin. ebulioscop; ~scop (v. -scop), s. n., ebuliometru*; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de determinare a greutății moleculare pe baza temperaturii de fierbere; sin. ebuliometrie.