2 intrări

18 definiții

eboșa vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~șéz / E: fr éboncher] 1 (C.i. opere de artă) A da o primă formă Si: a schița. 2 (Teh; c.i. lingouri, piese de metal etc.) A prelucra la cald prin laminare, așchiere, deformare plastică etc.

EBOȘÁ, eboșez, vb. I. Tranz. A lamina un lingou în scopul suprimării, prin comprimare, a golurilor interioare sau uniformizării materialului respectiv. – Din fr. ébaucher.

EBOȘÁ, eboșez, vb. I. Tranz. A lamina un lingou în scopul suprimării, prin comprimare, a golurilor interioare sau uniformizării materialului respectiv. – Din fr. ébaucher.

EBOȘÁ, eboșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) 1. A face prelucrarea preliminară a unor piese prin așchiere, prin găurire la cald etc. 2. A găuri la cald cu dornul lingourile din care se fabrică țevile laminate.

eboșá (a ~) vb., ind. prez. 3 eboșeáză, 1 pl. eboșắm; conj. prez. 3 să eboșéze; ger. eboșấnd

eboșá vb., ind. prez. 1 sg. eboșéz, 3 sg. și pl. eboșeáză, 1 pl. eboșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. eboșéze; ger. eboșând

EBOȘÁ vb. I. tr. A prelucra (prin așchiere, prin găurire etc.) la cald piese, lingouri etc. V. degroșa. 2. A da o primă formă unei opere de artă. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. ébaucher].

EBOȘÁ vb. tr. 1. (metal.) a prelucra piese, lingouri etc. 2. a da o primă formă unei opere de artă; a schița. (< fr. ébaucher)

A EBOȘÁ ~éz tranz. tehn. 1) (metale) A prelucra la cald (prin așchiere, prin găurire etc.) pentru a obține eboșe. 2)(opere de artă plastică) A realiza în primă formă. /<fr. ébaucher

ebóșă sf [At: ALEXI, W. / V: (rar) ebóș sn (pl: ~uri) / Pl: ~șe / E: fr ébauche] 1 Prim stadiu în realizarea unei opere de pictură, sculptură etc. (care indică forma generală) Si: crochiu, schiță. 2 Semifabricat obținut din lingouri sau din alte semifabricate prin laminare, prin deformare plastică, prin găurire etc. modificată

EBÓȘĂ, eboșe, s. f. 1. Semifabricat obținut prin deformare plastică din lingouri. 2. Prima formă (imperfectă) a unei opere în arta plastică. ♦ Schiță, crochiu. – Din fr. ébauche.

EBÓȘĂ, eboșe, s. f. 1. Semifabricat obținut prin deformare plastică din lingouri. 2. Primul stadiu în vederea realizării unei opere în arta plastică, indicând forma generală. ♦ Schiță, crochiu. – Din fr. ébauche.

EBÓȘĂ, eboșe, s. f. (Tehn.) Prefabricat obținut prin eboșare.

ebóșă s. f., art. ebóșa, g.-d. art. ebóșei; pl. ebóșe

ebóșă s. f., g.-d. art. ebóșei; pl. ebóșe

EBÓȘĂ s.f. 1. Semifabricat obținut prin eboșare. 2. Operă de pictură, de sculptură etc. care este abia începută, schițată. ♦ Schiță, crochiu. [< fr. ébauche].

EBÓȘĂ s. f. 1. semifabricat prin eboșare. 2. operă de pictură, sculptură etc. abia începută, schițată. ◊ schiță, crochiu. 3. (fig.) schițare; aparență. (< fr. ébauche)

EBÓȘĂ ~e f. 1) Semifabricat obținut prin laminarea lingourilor. 2) Schiță inițială (a unui desen, plan); carton; crochiu. /<fr. ébauche

Intrare: eboșă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eboșă
  • eboșa
plural
  • eboșe
  • eboșele
genitiv-dativ singular
  • eboșe
  • eboșei
plural
  • eboșe
  • eboșelor
vocativ singular
plural
Intrare: eboșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eboșa
  • eboșare
  • eboșat
  • eboșatu‑
  • eboșând
  • eboșându‑
singular plural
  • eboșea
  • eboșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eboșez
(să)
  • eboșez
  • eboșam
  • eboșai
  • eboșasem
a II-a (tu)
  • eboșezi
(să)
  • eboșezi
  • eboșai
  • eboșași
  • eboșaseși
a III-a (el, ea)
  • eboșea
(să)
  • eboșeze
  • eboșa
  • eboșă
  • eboșase
plural I (noi)
  • eboșăm
(să)
  • eboșăm
  • eboșam
  • eboșarăm
  • eboșaserăm
  • eboșasem
a II-a (voi)
  • eboșați
(să)
  • eboșați
  • eboșați
  • eboșarăți
  • eboșaserăți
  • eboșaseți
a III-a (ei, ele)
  • eboșea
(să)
  • eboșeze
  • eboșau
  • eboșa
  • eboșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)