2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eșuat2, ~ă a [At: VINEA, L. I, 86 / P: e-șu-at / Pl: ~ați, ~e / E: eșua] 1 (Mrn; d. nave) Care s-a așezat accidental cu chila pe un banc de nisip sau pe o stâncă. 2 (Mrn; d. nave) Care a rămas împotmolit în urma devierii de la drumul navigabil. 3 (Rar; d. oameni) Aflat pe o navă eșuată (1-2). 4 (D. acțiunile oamenilor) Nereușit. 5 (D. oameni) Care a suferit un eșec (5).

eșuat1 sn [At: MDA ms / P: e-șu-at / Pl: ~uri / E: eșua] (Rar) 1-5 Eșuare (1-5).

eșua vi [At: CARAGIALE, O. VII / P: e-șu-a / Pzi: 1 ~uez, 3 ~uea / E: fr échouer] 1 (Mrn; d. nave) A se așeza, accidental, cu chila pe un banc de nisip sau pe o stâncă. 2 A rămâne împotmolit în urma devierii de la drumul navigabil, a apropierii prea mari de țărm, a scăderii nivelului mareelor. 3 (Rar; d. oameni) A se afla pe o navă care a eșuat (1-2). 4 (D. acțiunile oamenilor) A se solda cu un insucces. 5 (D. oameni) A suferi un eșec (5).

EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer.

EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer.

EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. (Despre acțiuni, planuri etc., p. ext. despre oameni) A nu izbuti, a suferi un eșec. Eșuînd în lovitura îndreptată împotriva lui Anghel... își vor îndrepta eforturile asupra lui Panait. V. ROM. decembrie 1953, 293. ♦ (Mar.; despre vapoare) A se împotmoli în nisip, a se înnămoli într-un loc unde apa nu e destul de adîncă. În timpul furtunii au eșuat două vapoare. – Pronunțat: -șu-a.

EȘUÁ vb. I. intr.1. (Despre nave) A se împotmoli în nisip, a se așeza cu fundul pe un banc de nisip. 2. (Fig.) A nu reuși, a nu izbuti, a avea un eșec. [Pron. -șu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. échouer].

EȘUÁ vb. intr. 1. (despre nave) a se împotmoli în nisip într-un loc unde apa este mai puțin adâncă. 2. (fam.) a se împiedica (de un obstacol). 3. a suferi un eșec. 4. (fig.) a nu reuși. (< fr. échouer)

A EȘUÁ ~éz intranz. 1) (despre persoane) A suferi un eșec. 2) (despre acțiuni) A se termina printr-un eșec. 3) (despre nave) A se așeza (cu fundul) pe un banc de nisip; a se împotmoli în nisip. [Sil. e-șu-a] /<fr. échouer

*eșuéz, a v. intr. (fr. échouer). Nu reușesc, fac fiasco. Naufragiez. V. eșec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)

eșuá vb. (sil. -șu-a), ind. prez. 1 sg. eșuéz, 3 sg. și pl. eșueáză, 1 pl. eșuăm (sil. -șu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. eșuéze (sil. -șu-e-); ger. eșuând (sil. -șu-ând)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EȘUÁT adj. neizbutit, nereușit, ratat. (O acțiune ~.)

EȘUAT adj. neizbutit, nereușit, ratat. (O acțiune ~.)

EȘUA vb. a cădea, a pica. (A ~ la examen.)

A eșua ≠ a izbuti, a reuși


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A EȘUA a da chix, (d. planuri, proiecte etc.) a se duce de râpă, a face un fâs / o laie, a se lipi ca cocoșatul de gard, a pierde partida, (d. un proiect) a pica în bot, a-i pocni broasca.

Intrare: eșuat
eșuat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșuat
  • eșuatul
  • eșuatu‑
  • eșua
  • eșuata
plural
  • eșuați
  • eșuații
  • eșuate
  • eșuatele
genitiv-dativ singular
  • eșuat
  • eșuatului
  • eșuate
  • eșuatei
plural
  • eșuați
  • eșuaților
  • eșuate
  • eșuatelor
vocativ singular
plural
Intrare: eșua
  • silabație: -șu-a
verb (V214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eșua
  • eșuare
  • eșuat
  • eșuatu‑
  • eșuând
  • eșuându‑
singular plural
  • eșuea
  • eșuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eșuez
(să)
  • eșuez
  • eșuam
  • eșuai
  • eșuasem
a II-a (tu)
  • eșuezi
(să)
  • eșuezi
  • eșuai
  • eșuași
  • eșuaseși
a III-a (el, ea)
  • eșuea
(să)
  • eșueze
  • eșua
  • eșuă
  • eșuase
plural I (noi)
  • eșuăm
(să)
  • eșuăm
  • eșuam
  • eșuarăm
  • eșuaserăm
  • eșuasem
a II-a (voi)
  • eșuați
(să)
  • eșuați
  • eșuați
  • eșuarăți
  • eșuaserăți
  • eșuaseți
a III-a (ei, ele)
  • eșuea
(să)
  • eșueze
  • eșuau
  • eșua
  • eșuaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)