4 definiții pentru eșapa

eșapá vb., ind. prez. 3 sg. eșapeáză

EȘAPÁ vb. I. intr. (Rar; despre gazele arse într-un motor cu explozie) A scăpa, a ieși. [< fr. échapper].

EȘAPÁ vb. intr. (despre gaze arse într-un motor cu ardere internă) a scăpa. (< fr. échapper)

A EȘAPÁ pers. 3 ~éază tranz. (gazele arse) A ieși dintr-un motor cu explozie. /<fr. échapper

Intrare: eșapa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eșapa eșapare eșapat eșapând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) eșapea (să) eșapeze eșapa eșapă eșapase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) eșapea (să) eșapeze eșapau eșapa eșapaseră