14 definiții pentru eșalon eșelon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eșalon sn [At: ENC. ROM. / V: (rar) eșel~ / Pl: ~oane / E: fr échelon] 1 Fiecare dintre elementele componente ale dispozitivului unei unități militare, destinate să îndeplinească o misiune de luptă. 2 Parte a unei coloane militare aflate în marș. 3 Unitate de transport (tren, coloană de mașini etc.). 3 (Avț) Altitudine de zbor.

EȘALÓN, eșaloane, s. n. 1. Fiecare dintre elementele componente ale dispozitivului unei unități militare, destinate să îndeplinească o misiune de luptă; parte a unei coloane militare aflate în marș. 2. Unitate de transport (tren, coloană de mașini etc.). – Din fr. échelon.

EȘALÓN, eșaloane, s. n. 1. Fiecare dintre elementele componente ale dispozitivului unei unități militare, destinate să îndeplinească o misiune de luptă; parte a unei coloane militare aflate în marș. 2. Unitate de transport (tren, coloană de mașini etc.). – Din fr. échelon.

EȘALÓN, eșaloane, s. n. Fiecare dintre elementele componente ale dispozitivului unei unități militare, destinate să îndeplinească o misiune de luptă. ♦ Fiecare dintre elementele componente ale unei coloane de marș dispuse în adîncime.

EȘALÓN s.n. 1. Element al unui dispozitiv de luptă sau de marș; unitate de transport. 2. (Av.) Altitudine de zbor. [Pl. -oane. / < fr. échelon].

EȘALÓN s. n. 1. (mil.) element al unui dispozitiv de luptă sau de marș. ◊ treaptă ierarhică în organizarea (sub)unităților și marilor unități militare. 2. unitate de transport (tren, coloană de mașini etc.). (< fr. échelon)

EȘALÓN ~oáne n. 1) Parte a unui dispozitiv de luptă sau de marș. 2) Unitate de transport (coloană de mașini, tren etc.). /<fr. échelon

*eșelón și eșalón n., pl. oane (fr. échelon, treaptă, dim. d. échelle, scară. V. scară). Arm. Trupă așezată înapoĭa alteĭa ca s’o susție la nevoĭe. Trupe dispuse pe eșeloane, în formă de trepte, una după alta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eșalón s. n., pl. eșaloáne

eșalón s. n., pl. eșaloáne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EȘALON1 altitudine de zbor.

EȘALON2 element component al dispozitivului unei unități militare, însărcinat cu diverse misiuni. Eșalon precursor – formațiune de militari care precede deplasarea unei unități de aviație, în scopul recunoașterii raionului de dispunere și pregătirii acestuia. Eșalonul rulant se formează cu ocazia mutării pe un alt aerodrom a personalului tehnic și de deservire, materiale, documente cu ajutorul autovehiculelor sau pe căile ferate, care nu au făcut obiectul încadrării în alte eșaloane. Eșalonul volant se formează la mutarea pe alt aerodrom a matrialului volant (aeronave), a personalului navigant și a celui stabilit de comandant.

Intrare: eșalon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșalon
  • eșalonul
  • eșalonu‑
plural
  • eșaloane
  • eșaloanele
genitiv-dativ singular
  • eșalon
  • eșalonului
plural
  • eșaloane
  • eșaloanelor
vocativ singular
plural
eșelon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)