2 intrări

11 definiții

dvorí vi [At: URECHE, ap. LET. I, 105/28 / Pzi: ~résc / E: vsl дворити] (Înv) A servi, a sluji la curtea unui domnitor sau a unui boier Si: (Înv) dvorbi (1).

DVORÍ, dvoresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A servi, a sluji la curtea unui domnitor sau a unui boier. – Din sl. dvoriti.

DVORÍ, dvoresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A servi, a sluji la curtea unui domnitor sau a unui boier. – Din sl. dvoriti.

DVORÍ, dvoresc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A servi, a sluji (la curtea unui domnitor sau a unui boier). La spatele fieștecăruia boier dvorea cîte o slugă. NEGRUZZI, S. I 151.

dvorí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dvorésc, imperf. 3 sg. dvoreá; conj. prez. 3 să dvoreáscă

dvorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dvorésc, imperf. 3 sg. dvoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. dvoreáscă

dvorí (-résc, -ít), vb.1. A servi. – 2. A sta la curte, a duce viață de curtean. – 3. A munci. – 4. A aștepta. Sl. dvoriti „a servi,” de la dvorŭ „curte”. – Der. dvorbă, s. f. (serviciu la curte), din sl. dvorĭba „adunare”; dvorean, s. m. (curtean; slujbaș al domnitorului). Sînt cuvinte înv., cf. vorbă, vornic.

dvorì v. od. a servi la Curte: la spatele fiecărui boier dvoria câte o slugă NEGR. [Vechiu-rom. dvori, a servi în genere = slav. DVORITI].

dvorésc v. intr. (vsl. dvoriti, d. dvorŭ, curte, adică „curte domnească”). Vechĭ. Slujesc, fac treabă: a dvori înaintea împăratuluĭ. – Și dvorbesc (d. dvorbă), zvoresc și zdvoresc.

Intrare: dvori
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dvori dvorire dvorit dvorind singular plural
dvorește dvoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dvoresc (să) dvoresc dvoream dvorii dvorisem
a II-a (tu) dvorești (să) dvorești dvoreai dvoriși dvoriseși
a III-a (el, ea) dvorește (să) dvorească dvorea dvori dvorise
plural I (noi) dvorim (să) dvorim dvoream dvorirăm dvoriserăm, dvorisem*
a II-a (voi) dvoriți (să) dvoriți dvoreați dvorirăți dvoriserăți, dvoriseți*
a III-a (ei, ele) dvoresc (să) dvorească dvoreau dvori dvoriseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) zvori zvorire zvorit zvorind singular plural
zvorește zvoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zvoresc (să) zvoresc zvoream zvorii zvorisem
a II-a (tu) zvorești (să) zvorești zvoreai zvoriși zvoriseși
a III-a (el, ea) zvorește (să) zvorească zvorea zvori zvorise
plural I (noi) zvorim (să) zvorim zvoream zvorirăm zvoriserăm, zvorisem*
a II-a (voi) zvoriți (să) zvoriți zvoreați zvorirăți zvoriserăți, zvoriseți*
a III-a (ei, ele) zvoresc (să) zvorească zvoreau zvori zvoriseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) zdvori zdvorire zdvorit zdvorind singular plural
zdvorește zdvoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zdvoresc (să) zdvoresc zdvoream zdvorii zdvorisem
a II-a (tu) zdvorești (să) zdvorești zdvoreai zdvoriși zdvoriseși
a III-a (el, ea) zdvorește (să) zdvorească zdvorea zdvori zdvorise
plural I (noi) zdvorim (să) zdvorim zdvoream zdvorirăm zdvoriserăm, zdvorisem*
a II-a (voi) zdvoriți (să) zdvoriți zdvoreați zdvorirăți zdvoriserăți, zdvoriseți*
a III-a (ei, ele) zdvoresc (să) zdvorească zdvoreau zdvori zdvoriseră
Intrare: dvorire
dvorire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dvorire dvorirea
plural dvoriri dvoririle
genitiv-dativ singular dvoriri dvoririi
plural dvoriri dvoririlor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

dvorire

  • 1. vezi Dvori.
    surse: dexonline

etimologie:

dvori zdvori zdvorire zvorire zvori

  • 1. învechit A servi, a sluji la curtea unui domnitor sau a unui boier.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • La spatele fieștecăruia boier dvorea cîte o slugă. NEGRUZZI, S. I 151.
      surse: DLRLC

etimologie: