5 definiții pentru duruitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DURUITÚRĂ, duruituri, s. f. Duruit. [Pr.: -ru-i-] – Durui + suf. -tură.

DURUITÚRĂ, duruituri, s. f. Duruit. [Pr.: -ru-i-] – Durui + suf. -tură.

DURUITÚRĂ, duruituri, s. f. Duruit. Se auzeau ciocanele înăbușite ale cizmarilor, duruiturile grele ale mașinilor de cusut în croitorii. SADOVEANU, O. IV 27. Ce duruitură se aude în podul casei? SBIERA, P. 37.

duruitúră f., pl., ĭ. Huĭetu lucrurilor care duruĭe: aud o duruĭtură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

duruitúră (-ru-i-) s. f., g.-d. art. duruitúrii; pl. duruitúri

duruitúră s. f., g.-d. art. duruitúrii; pl. duruitúri

Intrare: duruitură
duruitură substantiv feminin
  • silabație: du-ru-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duruitu
  • duruitura
plural
  • duruituri
  • duruiturile
genitiv-dativ singular
  • duruituri
  • duruiturii
plural
  • duruituri
  • duruiturilor
vocativ singular
plural

duruitură

  • exemple
    • Se auzeau ciocanele înăbușite ale cizmarilor, duruiturile grele ale mașinilor de cusut în croitorii. SADOVEANU, O. IV 27.
      surse: DLRLC
    • Ce duruitură se aude în podul casei? SBIERA, P. 37.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Durui + sufix -tură.
    surse: DEX '98