durubață sf [At: PAMFILE, I. 471 / V: dulu~, ~beț, doropeț sm / Pl: ~țe / E: nct] (Buc; Trs) 1 Bucată de lemn (lungă și groasă). 2 Butuc de lemn pentru foc. 3 Prăjină groasă. 4 (Spc) Lemn pe care se șade la foc la stână. 5 Prăjină de deasupra spătarului la strungă. 6 Fiecare dintre cele două furci împreunate cu un lemn și care susțin la mutare (coliba ciobanilor) Cf zvârghină. 7 Pârghie așezată deasupra unui țăruș înfipt în pământ și care constituie scrânciobul. 8 Lopățică cu care se mestecă în jintiță. 9 (Îrn; îf ~beț) Coș fără formă, ca un bulgăre de pământ.^[1] corectat(ă)