2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DURIFICÁRE, durificări, s. f. Acțiunea de a (se) durificaV. durifica.

DURIFICÁRE, durificări, s. f. Acțiunea de a (se) durificaV. durifica.

durificare sf [At: SCL 1957, 103 / Pl: ~cări / E: durifica] 1 Întărire. 2 Fortificare. 3 (Teh) Creștere a durității unui metal sau a unui aliaj. 4 (Fon) Pronunțare a unei consoane fără caracter palatal.

DURIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) durifica și rezultatul ei; (spec.) creșterea durității unui metal sau a unui aliaj. [< durifica].

DURIFICÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) durifica. 2. creștere a durității unui metal sau aliaj. (< durifica)

DURIFICÁ, durífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) dur1 (1), mai tare. – Din dur1.

DURIFICÁ, durífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) dur1 (1), mai tare. – Din dur1.

durifica vtr [At: IBRĂILEANU, S. 186 / Pzi: durific / E: dur1] 1-2 A (se) face mai dur1 (1), mai tare.

DURIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) face dur, a (se) întări. [P.i. durífic. / cf. lat. durus – dur, fieri – a deveni].

DURIFICÁ vb. tr., refl. a (se) face dur, a (se) întări. (< dur + -ifica)

A DURIFICÁ durífic tranz. A face să se durifice. /Din dur

A SE DURIFICÁ mă durífic intranz. A deveni mai dur; a căpăta duritate. /Din dur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

durificáre s. f., g.-d. art. durificắrii; pl. durificắri

durificáre s. f., g.-d. art. durificării; pl. durificări

durificá (a ~) vb., ind. prez. 3 durífică

durificá vb., ind. prez. 1 sg. durífic, 3 sg. și pl. durífică


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DURIFICÁRE s. întărire. (~ unui metal.)

DURIFICARE s. întărire. (~ unui metal.)

DURIFICÁ vb. a (se) întări. (A ~ un metal.)

DURIFICA vb. a (se) întări. (A ~ un metal.)

Intrare: durificare
durificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durificare
  • durificarea
plural
  • durificări
  • durificările
genitiv-dativ singular
  • durificări
  • durificării
plural
  • durificări
  • durificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: durifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durifica
  • durificare
  • durificat
  • durificatu‑
  • durificând
  • durificându‑
singular plural
  • durifică
  • durificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durific
(să)
  • durific
  • durificam
  • durificai
  • durificasem
a II-a (tu)
  • durifici
(să)
  • durifici
  • durificai
  • durificași
  • durificaseși
a III-a (el, ea)
  • durifică
(să)
  • durifice
  • durifica
  • durifică
  • durificase
plural I (noi)
  • durificăm
(să)
  • durificăm
  • durificam
  • durificarăm
  • durificaserăm
  • durificasem
a II-a (voi)
  • durificați
(să)
  • durificați
  • durificați
  • durificarăți
  • durificaserăți
  • durificaseți
a III-a (ei, ele)
  • durifică
(să)
  • durifice
  • durificau
  • durifica
  • durificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

durificare

  • 1. Acțiunea de a (se) durifica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: întărire
    • 1.1. prin specializare Creșterea durității unui metal sau a unui aliaj.
      surse: DN

etimologie:

  • vezi durifica
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

durifica

  • 1. A (se) face (mai) dur, mai tare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: întări

etimologie:

  • dur
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00