14 definiții pentru duplicitate

duplicitáte sf [At: NEGULICI / Pl: ~tắți / E: fr duplicité, lat duplicitas, -tis] 1 (Înv) Dualitate (1). 2 (Med) Malformație congenitală care constă în existența dublă a unui organ. 3 Caracterul a ceea ce se prezintă intenționat sub o falsă aparență. 4 Ipocrizie.

DUPLICITÁTE s. f. Fățărnicie, ipocrizie, falsitate. – Din fr. duplicité, lat. duplicitas, -atis.

DUPLICITÁTE s. f. Fățărnicie, ipocrizie, falsitate. – Din fr. duplicité, lat. duplicitas, -atis.

DUPLICITÁTE s. f. Fățărnicie, ipocrizie. Popoarele nu se pot împăca cu o politică de duplicitate. Ele cer tratative sincere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2838.

duplicitáte (du-pli-) s. f., g.-d. art. duplicitắții

duplicitáte s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. duplicității

DUPLICITÁTE s. v. ipocrizie.

Duplicitate ≠ sinceritate

DUPLICITÁTE s.f. Fățărnicie, ipocrizie. [Cf. fr. duplicité].

DUPLICITÁTE s. f. falsitate, fățărnicie, ipocrizie. (< fr. duplicité, lat. duplicitas)

DUPLICITÁTE f. Lipsă de sinceritate, camuflată de o franchețe falsă; fațărnicie; ipocrizie; falsitate. /<fr. duplicité, lat. duplicitas, ~atis

duplicitate f. 1. starea celui dublu și care ar trebui să fie simplu; 2. fig. rea credință.

* duplicitáte f. (lat. duplicitas, – -atis). Calitatea de a fi duplu. Fig. Perfidie, viclenie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DUPLICITÁTE s. falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidíe, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseísm, machiavelísm, tartuferíe, tartufísm, (rar și fam.) machiaverlî́c, (înv.) fățăríe, prefăcánie, prefăcătúră, proclețíe, (fig.) iezuitísm, mascarádă. (A fost dovedită ~ lui.)

Intrare: duplicitate
duplicitate substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duplicitate duplicitatea
plural
genitiv-dativ singular duplicități duplicității
plural
vocativ singular
plural