3 intrări

17 definiții

dúplică sf [At: DICȚ / Pl: ~ci / E: fr duplique] (Iuz) Răspuns la o replică.

dúplică sf [At: DN3 / Pl: ~ce / E: ns cf fr duplique, ger Duplik, it duplica] (Jur) Răspuns la o replică.

duplícă s. f. (sil. -pli-)

DÚPLICĂ s.f. (Jur.) Răspuns la o replică. [Cf. fr. duplique, germ. Duplik, it. duplica].

DUPLÍCĂ s. f. (jur.) răspuns la o replică. (< fr. duplique)

duplicá [At: SĂULESCU HR. I, XVIII/2 / Pzi: dúplic / E: lat duplicare] 1 vt (Înv) A dubla. 2 vt A face al doilea exemplar (al unui act). 3 vr (Reg) A se gândi.

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A dubla.

duplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez.1 sg. dúplic, 3 sg. și pl. dúplică

DUPLICÁ vb. v. dubla, îndoi.

DUPLICÁ vb. I. tr. (Rar) A face un duplicat, a dubla. [P.i. dúplic și -chez. / < fr. dupliquer, it., lat. duplicare].

DUPLICÁ vb. tr. a face un duplicat, a reproduce un document, a dubla. (< fr. dupliquer, lat. duplicare)

A DUPLICÁ dúplic tranz. rar 1) (acte oficiale) A copia pentru a realiza un duplicat. 2) A mări de două ori; a deveni dublu; a dubla. /<fr. dupliquer, lat. duplicare

* dúplic, a -á v. tr. (lat. dúplico, -áre). Îndoiesc, fac duplu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: duplica (1 duplic)
duplica (1 duplic) verb grupa I conjugarea I
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) duplica duplicare duplicat duplicând singular plural
duplică duplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) duplic (să) duplic duplicam duplicai duplicasem
a II-a (tu) duplici (să) duplici duplicai duplicași duplicaseși
a III-a (el, ea) duplică (să) duplice duplica duplică duplicase
plural I (noi) duplicăm (să) duplicăm duplicam duplicarăm duplicaserăm, duplicasem*
a II-a (voi) duplicați (să) duplicați duplicați duplicarăți duplicaserăți, duplicaseți*
a III-a (ei, ele) duplică (să) duplice duplicau duplica duplicaseră
Intrare: duplica (1 duplichez)
duplica (1 duplichez) verb grupa I conjugarea a II-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) duplica duplicare duplicat duplicând singular plural
duplichea duplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) duplichez (să) duplichez duplicam duplicai duplicasem
a II-a (tu) duplichezi (să) duplichezi duplicai duplicași duplicaseși
a III-a (el, ea) duplichea (să) duplicheze duplica duplică duplicase
plural I (noi) duplicăm (să) duplicăm duplicam duplicarăm duplicaserăm, duplicasem*
a II-a (voi) duplicați (să) duplicați duplicați duplicarăți duplicaserăți, duplicaseți*
a III-a (ei, ele) duplichea (să) duplicheze duplicau duplica duplicaseră
Intrare: duplică
duplică
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dupli duplica
plural duplici duplicile
genitiv-dativ singular duplici duplicii
plural duplici duplicilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)