14 definiții pentru dumesnic domesnic dumestnic dumeșnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUMÉSNIC, -Ă, dumesnici, -ce, adj. (Înv.; despre animale) Domestic (1). – Lat. domesticus (sub influența sl. domaštĭnŭ).

DUMÉSNIC, -Ă, dumesnici, -ce, adj. (Înv.; despre animale) Domestic (1). – Lat. domesticus (sub influența sl. domaštĭnŭ).

dumésnic, ~ă a [At: PRAV. 34 / V: (înv) ~stn~, (reg) ~éșn~, (îrg) dom~, (înv) doméstn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat domesticus cf vsl домастиноу] (Înv) 1 (Reg; d. animale) Domestic. 2 (D. mâncăruri) Care e preparată din carne de animal domestic. 3 (D. oameni) Civilizat. 4 (Pex; d. oameni) Blând. 5 (Reg; d. animale) Care nu se sperie Si: blând. 6 Casnic. 7 (Pex) Familial. 8 (Reg; d. pământ) Cultivat. 9 (Reg; d. plante) Roditoare. 10 (Reg; d. iarbă) Fragedă.

DUMÉSNIC, -Ă, dumesnici, -e, adj. (Învechit) Domestic. Chiar bivolii dumesnici de el se răzlețesc. ALECSANDRI, la TDRG. Caprele nu fug de vite, îs mai dumesnice. ȘEZ. VII 180.

dumesnic (domesnic) a. îmblânzit: chiar bivolii dumesnici de el se răslățesc AL. [Cf. lat. DOMESTICUS, influențat de sinonimul slav DUMAȘĬNĬ].

dumésnic, -éstnic și -estic, -ă adj. (lat. dǒmĕsticus, infl. și de vsl. domaštĭnĭ, domašĭnĭ, domestic). Vechĭ. Domestic. Fals domesnic la uniĭ autorĭ modernĭ.

domesnic a. domestic, blând: au venit sălbaticii să împace domesnicii PANN. [V. dumesnic].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dumésnic (înv.) adj. m., pl. dumésnici; f. dumésnică, pl. dumésnice

dumésnic adj. m., pl. dumésnici; f. sg. dumésnică, pl. dumésnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: dumesnic
dumesnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumesnic
  • dumesnicul
  • dumesnicu‑
  • dumesnică
  • dumesnica
plural
  • dumesnici
  • dumesnicii
  • dumesnice
  • dumesnicele
genitiv-dativ singular
  • dumesnic
  • dumesnicului
  • dumesnice
  • dumesnicei
plural
  • dumesnici
  • dumesnicilor
  • dumesnice
  • dumesnicelor
vocativ singular
plural
domesnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dumestnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dumeșnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dumesnic domesnic dumestnic dumeșnic

  • 1. învechit (Despre animale) Domestic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Chiar bivolii dumesnici de el se răzlețesc. ALECSANDRI, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Caprele nu fug de vite, îs mai dumesnice. ȘEZ. VII 180.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină domesticus (sub influența limbii slave (vechi) domaštĭnŭ).
    surse: DEX '09 DEX '98