18 definiții pentru dumă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dúmă sf [At: DEX / Pl: ~e / E: rs дума] 1 Nume dat adunării legislative costituite (în 1905) în Rusia țaristă. 2 Denumire a Camerei Inferioare a Parlamentului din Federația Rusă.

DÚMĂ s. f. (În Rusia) 1. Denumire a adunărilor sau consiliilor boierilor (sec. X – începutul sec. XVIII). 2. Denumire a instituției reprezentative alese, cu funcție legislativă sau consultativă, creată cu scopul asigurării tranziției de la monarhia autocrată la cea constituțională. 3. Denumire a Camerei Inferioare a Parlamentului din Federația Rusă. – Din rus. duma.

DÚMĂ s. f. Nume dat adunării legislative constituite (în 1905) în Rusia țaristă. – Din rus. duma.

DÚMĂ, dume, s. f. Adunare legislativă în vechiul regim țarist.

DÚMĂ, dume, s. f. Nume dat adunării legislative din Rusia țaristă. – Rus duma.

DÚMĂ s.f. Adunare legislativă în regimul țarist din Rusia. [< rus. duma].

DÚMĂ s. f. adunare legislativă în Rusia țaristă. ◊ (astăzi) camera inferioară a parlamentului rus. (< rus. duma)

* dúmă f., pl. e (rus. dúma). Parlamentu rusesc (de la 1905 în coace).

Duma f. numele fostei Adunări naționale în Rusia.

duma și dumka (дума, думка), epopee veche ucraineană care descrie lupta poporului pentru libertate, momentele eroice ale cazacilor. Epoca de înflorire: sec. 17-18. Textul se cântă în stil recitativ* și e acomp. cu liră*, cobză* și, mai ales târziu, cu bandură*. V. bîlină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dúmă (adunare, organ) s. f., g.-d. art. dúmei

dúmă s. f., g.-d. art. dúmei

*Dúma de Stat (Cameră a Parlamentului rus) s. propriu f., g.-d. Dúmei de Stat


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DÚMĂ s. f. (În Rusia) 1. Denumire a adunărilor (consiliilor) boierilor (sec. 10-începutul sec. 18) sau zemstvelor (1864-1917) alese (D. Boierilor sau D. Zemstvelor). 2. Denumire a instituției reprezentative alese (1906-1917), cu funcție legislativă sau consultativă (D. de Stat), creată cu scopul asigurării tranziției de la monarhia autocrată la cea constituțională; denumire a organelor orășenești de autoadministrație (D. Orășenească). 3. Denumire a Camerei Inferioare a Parlamentului Federației Ruse (din 1993).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dumă, dume s. f. (adol.) 1. citat sau poantă preluată de altcineva și prezentată drept originală. 2. glumă proastă.

a da duma expr. a mitui.

a da dume expr. (adol.) a minți.

a da o dumă expr. (adol.) 1. a prelua un citat sau o poantă de la altcineva și a o prezenta drept originală. 2. a face o glumă proastă.

Intrare: dumă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • du
  • duma
plural
  • dume
  • dumele
genitiv-dativ singular
  • dume
  • dumei
plural
  • dume
  • dumelor
vocativ singular
plural