dulie¹ sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1 Refec gros (la cămașă). 2 Dungă la pantalon. 3 Morman de pământ.

dulie² sf [At: PREV. ACCID. 30 / Pl: ~ii / E: fr duille] Piesă metalică în care se fixează becul electric și care asigură contactul acestuia cu rețeaua electrică.

DULIE, dulii, s. f. Piesă în care se fixează becul electric și care asigură racordarea lui la circuitul de alimentare; fasung.

DULIE s.f. Fasung. [Gen. -iei. / cf. fr. douille].

DULIE¹ s. f. fasung. (< fr. douille)

-DULIE² elem. -dul(ă).

DULIE ~i f. Piesă, de formă cilindrică, în care se înșurubează un bec, pentru a-i face contact cu circuitul electric; fasung. [Art. dulia; G.-D. duliei; Sil. -li-e] /<fr. douille.

-DUL(Ă), -DULIE elem. „sclav, sclavie”. (< fr. -dule, -dulie, cf. gr. doulos, douleia)

dulie s. f., art. dulia, g.-d. art. duliei; pl. dulii, art. duliile (desp. -li-i-)

dulie s. f., art. dulia, g.-d. art. duliei; pl. dulii, art. duliile

dulie s. f., art. dulia, g.-d. art. duliei; pl. dulii, art. duliile

-DULIE „robie, servitute”. ◊ gr. douleia „robie, sclavie” > fr. -doulie, germ., -dulie, it. -dulia > rom. -dulie.

-DUL (-DULĂ) „sclav, servitor”. ◊ gr. doulos „sclav” > fr. -dule, germ. id. > rom. -dul și -dulă.

-DULĂ, v. -DUL.

DULÍE² (după fr. douille) s. f. Piesă din metal și material izolant (porțelan, bachelită) în care se fixează soclul unui bec electric și care asigură racordarea becului la circuitul electric; fasung.

DULÍE¹ (< gr.) s. f. Cinstire sau venerare acordată sfinților pe temeiul legăturii lor cu Hristos; distinctă de latrie și hiperdulie.

DULIE s. (TEHN.) fasung. (~ la un bec.)

DULIE s. (TEHN.) fasung. (~ la un bec.)