17 definiții pentru duhovnic duhomnic duhopnic duhovnec

duhóvnic sm [At: CORESI, EV. 306/10 / V: (înv) dehoán~, ~homn~, ~nec / Pl: ~ici / E: vsl дооуховьникь] 1 (Bis) Preot care spovedește pe credincioși Si: (liv) confesor. 2 (Fig) Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime.

Prima var., posibil incorectă în original, aceasta neavând o def. proprie - LauraGellner

DUHÓVNIC, duhovnici, s. m. (La ortodocși) Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ Fig. Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din sl. duhovĭnikŭ.

DUHÓVNIC, duhovnici, s. m. Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ Fig. Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din sl. duhovĭnikŭ.

DUHÓVNIC, duhovnici, s. m. (În religia creștină) Preot care spovedește pe credincioși. Starețul, milostivindu-se, i-a dat duhovnic. SADOVEANU, Z. C. 236. Ce să te mai spovedești? Ce-i să spui duhovnicului ? NEGRUZZI, S. I 156.

duhóvnic s. m., pl. duhóvnici

duhóvnic s. m., pl. duhóvnici

DUHÓVNIC s. v. confesor.

duhóvnic (duhóvnici), s. m. – Confesor, părinte spiritual. – Megl. dovnic. Sl. duchovĭnikŭ, bg. duhovnik, din sl. duchŭ „spirit”, cf. duh.Der. duhovnicesc, adj. (confesional; spiritual); duhovnicește, adv. (spiritual); duhovnici, vb. (a spovedi, a confesa); duhovnicie, s. f. (misiunea de a spovedi).

DUHÓVNIC ~ci m. Preot care oficiază ritualul spovedaniei; confesor. /<sl. duhoviniku

duhovnic m. părinte sufletesc, preot căruia se mărturisește [!] păcatele. [Slav. DUHOVNĬKŬ].

duhóvnic m. (vsl. duhovĭnikŭ). Confesor, preut căruĭa-ĭ mărturiseștĭ păcatele.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DUHÓVNIC s. (BIS.) confesor, (astăzi rar) spirituál, (înv.) mărturisitór, spoveditór. (Preotul care spovedește se numește ~.)

Intrare: duhovnic
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duhovnic duhovnicul
plural duhovnici duhovnicii
genitiv-dativ singular duhovnic duhovnicului
plural duhovnici duhovnicilor
vocativ singular
plural
duhomnic
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
duhopnic
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
duhovnec
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.