17 definiții pentru duhovnic duhomnic duhopnic duhovnec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUHÓVNIC, duhovnici, s. m. (La ortodocși) Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ Fig. Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din sl. duhovĭnikŭ.

duhóvnic sm [At: CORESI, EV. 306/10 / V: (înv) dehoán~, ~homn~, ~nec / Pl: ~ici / E: vsl дооуховьникь] 1 (Bis) Preot care spovedește pe credincioși Si: (liv) confesor. 2 (Fig) Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime.[1]

  1. Prima var., posibil incorectă în original, aceasta neavând o def. proprie — LauraGellner

DUHÓVNIC, duhovnici, s. m. Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ Fig. Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din sl. duhovĭnikŭ.

DUHÓVNIC, duhovnici, s. m. (În religia creștină) Preot care spovedește pe credincioși. Starețul, milostivindu-se, i-a dat duhovnic. SADOVEANU, Z. C. 236. Ce să te mai spovedești? Ce-i să spui duhovnicului? NEGRUZZI, S. I 156.

DUHÓVNIC ~ci m. Preot care oficiază ritualul spovedaniei; confesor. /<sl. duhoviniku

duhovnic m. părinte sufletesc, preot căruia se mărturisește [!] păcatele. [Slav. DUHOVNĬKŬ].

duhóvnic m. (vsl. duhovĭnikŭ). Confesor, preut căruĭa-ĭ mărturiseștĭ păcatele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUHOVNIC s. (BIS.) confesor, (astăzi rar) spiritual, (înv.) mărturisitor, spoveditor. (Preotul care spovedește se numește ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

duhóvnic (duhóvnici), s. m. – Confesor, părinte spiritual. – Megl. dovnic. Sl. duchovĭnikŭ, bg. duhovnik, din sl. duchŭ „spirit”, cf. duh.Der. duhovnicesc, adj. (confesional; spiritual); duhovnicește, adv. (spiritual); duhovnici, vb. (a spovedi, a confesa); duhovnicie, s. f. (misiunea de a spovedi).

Intrare: duhovnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duhovnic
  • duhovnicul
  • duhovnicu‑
plural
  • duhovnici
  • duhovnicii
genitiv-dativ singular
  • duhovnic
  • duhovnicului
plural
  • duhovnici
  • duhovnicilor
vocativ singular
  • duhovnicule
  • duhovnice
plural
  • duhovnicilor
duhomnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
duhopnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
duhovnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

duhovnic duhomnic duhopnic duhovnec

  • 1. (La ortodocși) Preot care spovedește pe credincioși.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: confesor attach_file 2 exemple
    exemple
    • Starețul, milostivindu-se, i-a dat duhovnic. SADOVEANU, Z. C. 236.
      surse: DLRLC
    • Ce să te mai spovedești? Ce-i să spui duhovnicului? NEGRUZZI, S. I 156.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: