2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUBLÓN2 s. n. (Tipogr.) Repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii etc. – Din fr. doublon.

DUBLÓN1, dubloni, s. m. Veche monedă spaniolă de aur. – Din fr. doublon.

dublon2 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr doublon] (Pgr) Repetare, din greșeală, a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii.

dublon1 sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr doublon] Veche monedă spaniolă de aur.

DUBLÓN, dubloni, s. m. Veche monedă spaniolă de aur. – Din fr. doublon.

DUBLÓN s.m. Veche monedă spaniolă de aur. [< fr. doublon, cf. sp. doblon].

DUBLÓN s.n. (Poligr.) Repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii. [< fr. doublon].

DUBLÓN1 s. m. veche monedă spaniolă de aur. (< fr. doublon)

DUBLÓN2 s. n. (poligr.) repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii. (< fr. doublon)

* dublón m. (fr. dloublon, it. doblone, sp. doblon). O monetă de aur spaniolă care valora 25 de francĭ. – Pop. Mold. sud duplún, pĭesă de 5 francĭ. – V. patacă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dublón1 (monedă) (du-blon) s. m., pl. dublóni

dublón2 (repetare a unei litere) (du-blon) s. n.

dublón (monedă) s. m. (sil. -blon), pl. dublóni

dublón (tipogr.) s. n. (sil. -blon)

Intrare: dublon (monedă)
dublon1 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: du-blon
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublon
  • dublonul
  • dublonu‑
plural
  • dubloni
  • dublonii
genitiv-dativ singular
  • dublon
  • dublonului
plural
  • dubloni
  • dublonilor
vocativ singular
plural
Intrare: dublon (tipogr.)
  • silabație: du-blon
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublon
  • dublonul
  • dublonu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dublon
  • dublonului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dublon (monedă)

  • 1. Veche monedă spaniolă de aur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

dublon (tipogr.)

  • 1. Repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii etc.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: