14 definiții pentru dublon

dublón1 sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr doublon] Veche monedă spaniolă de aur.

dublón2 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr doublon] (Pgr) Repetare, din greșeală, a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii.

DUBLÓN1, dubloni, s. m. Veche monedă spaniolă de aur. – Din fr. doublon.

DUBLÓN2 s. n. (Tipogr.) Repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii etc. – Din fr. doublon.

DUBLÓN, dubloni, s. m. Veche monedă spaniolă de aur. – Din fr. doublon.

dublón1 (monedă) (du-blon) s. m., pl. dublóni

dublón2 (repetare a unei litere) (du-blon) s. n.

dublón (monedă) s. m. (sil. -blon), pl. dublóni

dublón (tipogr.) s. n. (sil. -blon)

DUBLÓN s.n. (Poligr.) Repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii. [< fr. doublon].

DUBLÓN s.m. Veche monedă spaniolă de aur. [< fr. doublon, cf. sp. doblon].

DUBLÓN1 s. m. veche monedă spaniolă de aur. (< fr. doublon)

DUBLÓN2 s. n. (poligr.) repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii. (< fr. doublon)

* dublón m. (fr. dloublon, it. doblone, sp. doblon). O monetă de aur spaniolă care valora 25 de francĭ. – Pop. Mold. sud duplún, pĭesă de 5 francĭ. – V. patacă.

Intrare: dublon
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublon dublonul
plural dubloni dublonii
genitiv-dativ singular dublon dublonului
plural dubloni dublonilor
vocativ singular
plural